Bogdan Florin Boitan

Copil din grâu și dor

Zâmbind pe sub bentița tricoloră
Cu ochii lor șăgalnici ne privesc,
Noi dăm onorul gliei noastre soră
Și cerului albastru românesc.

În ochii lor sfioși și-ntrebători,
Se-ntrezăresc răspunsuri pentru lume,
În poienița lor, atâtea flori,
Își pregătesc grădina pentru mâine.

Soldați mărșăluind spre absolut,
Noi, cabotini ai unei lumi întoarse,
Ne-om scutura de tină și de lut,
Înflăcărați din alte stele arse,

într-un miraj, așa, neomenesc,
Ne-or transforma în trecerea lor, anii,
În alte noi mlădițe ce zâmbesc,
Și-om înflori odată cu castanii.

Copil ce-ai încolțit din grâu și dor,
Vei birui în lumea ce-o să vină,
Atâta timp cât sufletul ți-e zbor
Și visele au aripi de lumină.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu