Viorel Gongu

În pântecul verii

În pântecul verii ce-şi lasă povara în toamnă
Pumnale de plumb se strecoară cu laşă vigoare,
Din nucii atinşi, în bejanii trec frunzele arse
Ce-ascund în nervuri amintiri despre dragostea pură.
Din gropi, încă verde, ridică din ţarină iarba
Priviri către frunza din nucul ce sfâşie cerul
Cu braţele goale şi foi se adună în valuri
Când ochii-mi rămân agăţaţi pe un petic de brumă.
Aprind o ţigare, chibritul cu foc între frunze
Îl las şi îi fac un culcuş să îmi ardă tot dorul,
Iar focul zâmbeşte primindu-şi în geamăte jertfa
Când fumul se-nalţă încet ca un stâlp în tărie…
Din valuri rotunde în care te văd, la chemare
Cum vii să-mi dansezi şi domol să-mi oferi piruete,
Apari şi-mprejuru-ţi se-ntind strălucind funigeii
Şi trupul ce nu-i se îmbracă-n argintul din fire.
În oul născut din rotirea prin fire şi vise
O iarnă întreagă Pandora va sta-n aşteptare
Ţesând trupul alb ce va naşte o nimfă driadă
Ce fi-vei chiar tu renăscută în palme-mi şi frunze
În părul de aur curgându-ţi pe umeri prin verde
Lăsa-vor luminii, ca pradă , şiraguri de floare
Când eu mă voi pierde în cerul rotund printre păsări
Sădind pe pământ numai cuibul din palmele mele.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu