Înapoi către mine
De astăzi nu mai port poveri străine,
Le las să cadă-n drum, ușor, tăcut,
În mine crește liniștea de sine,
Ca un răspuns la tot ce m-a durut.
De astăzi mi-ascult inima, nu lumea,
Și-n pașii mei, tăcerea prinde glas
Din umbre cresc luminile, ce-ndrumă
Spre visul care-n mine n-a rămas.
Îmi iau-napoi magia risipită,
Din fiecare clipă ce m-a frânt,
Căci fericirea nu e o ispită,
Ci drumul care-nvață mersul sfânt.
Îmi strâng lumina ce-am pierdut în ani,
Din colțuri unde n-am știut s-ajung
Și-mi pun pe suflet iarăși frunze de platani,
Să-i vindec rănile ce m-au durut adânc și lung.
O zi, un zâmbet, câte-un vis pe rând,
Renasc, precum o lună nouă,
Trăind doar pentru mine, și plângând,
Atuncea când iubirea-mi cere trup și rouă.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 