Dorina Omotă- comemorare

N-a fost iubire

Cum aș putea să îți mai dau iertarea,
Când din minciună ți-ai facut un scut?
Și-ncet, încet ai devenit teroarea
Prin care spaima mea a tot crescut

Știi?…Gândul meu se-ndreaptă către seara
În care tu din suflet mi-ai plecat
Pentru că în sfârșit văzut-am fiara
Care de ani și ani m-a sfartecat

Am încercat să uit dezamăgirea, 
Dar nu am cum, prea mult am suferit,
Iar de acum aleg nemărginirea
De care-atâta vreme m-am ferit.

Și cum să cred în gura-ți mincinoasă
Când cu venin tu m-ai umplut de tot ?
Și-n inimă am o cangrenă  groasă,
De care să mă vindec nu mai pot

Iubirea ta?…O, nu, n-a fost iubire,
A fost pedeapsă de la Dumnezeu
Și vreau sa uit câtă nefericire
Mi-a dăruit, un mare derbedeu!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu