Amintiri din copilărie–nostalgie de iarnă
Au fost vremuri în care iarna mirosea a brad adevărat și a ceară topită, nu a plastic și grabă. Pe atunci nu exista Moș Crăciun, ci Moș Gerilă, cu nume străin de inimă, dar cu pași cunoscuți. Tata împodobea bradul — un ritual tăcut și sigur, ca o rugăciune spusă din mâini. Lumânărelele mici, prinse cu cleștișori, tremurau ca niște stele domestice, iar vata, smotoace albe, se așeza printre crengi ca o zăpadă inventată din iubire. Bomboanele atârnau ispititoare, promisiuni dulci ale copilăriei. Nu rezistau până la finalul anului — rămâneau doar ambalajele, dovezi că bucuria fusese adevărată și trăită până la capăt. De cele mai multe ori, Moș Gerilă purta bocancii tatălui. Magia a ținut până într-o zi, când adevărul a fost recunoscut după pași…mai bine zis după bocanci. Sora mea l-a ,,acuzat” pe Moș că a furat bocancii tatei. Și totuși… chiar și dezvăluit, moșul nu dispărea. Se muta mai adânc, acolo unde iubirea nu are nevoie de mască. Nu era belșug, dar era destul. Și acel „destul” avea gust de acasă. Mergeam cu colindul, din poartă în poartă, până la preotul satului. Nu primeam bani, ci lucruri simple și sfinte: covrigi, mere, nuci. Dar toți așteptam același loc, aceeași oprire — acolo unde gogoașa caldă nu era doar hrană, ci răsplată pentru glasurile noastre tremurate de frig și emoție. Apoi venea Sorcova, cu bănuții ei mici și strălucitori, ca niște promisiuni că viața va fi bună. Era Steaua, Capra, Plugușorul, Buhaiul — o lume întreagă care se muta pe ulițe, din glas în glas, din copil în copil. Colindele nu se terminau odată cu Crăciunul; ele țineau până la Sfântul Ioan, ca și cum timpul însuși ar fi fost mai blând atunci. Iar la final, Iordanul — o încheiere solemnă, ca un sigiliu pus peste iarnă. Un cerc complet.
Doamne… câte poate strânge un om într-o inimă! Câte amintiri neprețuite rămân în mintea și sufletul fiecăruia dintre noi… Și ce comoară e să le poată scoate la lumină, una câte una, fără să le piardă. Amintirile mele nu sunt doar trecut. Sunt rădăcini. Și din ele se hrănește liniștea de acum.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 