Gravură
A semănat cuvinte cât vezi cu ochii roată,
Din Nistru pân’ la Tisa a fost ogorul lui.
A scris la masa nopții cu fruntea înstelată,
Luceferii, drept lampă, i-a atârnat în cui.
Îi răscolea ființa orice cântare veche,
S-a înălțat spre Țara de jertfă și de dor,
A frământat aluatul poeziei nepereche,
Visând la țărmul mării cu valul mișcător…
În codrii de aramă e încă adiere,
Tristețea și iubirea se-mbarcă-n flori albastre,
Pe lacul plin de nuferi se leagănă tăcere.
El a-ngrijit cuvinte, azi noi culegem astre!
Prin cancelarii sumbre urzitu-i-au tăunii
Cămașă fără mâneci și plumb otrăvitor.
Nu le-a pierit năravul… În loc să-l cânte, unii
Îi terfelesc statuia, rânjind zeflemitor.
Trecut-au ani pe șesuri; o cuminecătură
Îi este Poezia, o altă apă vie,
Un Făt-Frumos din lacrimi, apostol în cultură,
Semănător de versuri, gravură pe vecie!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 