Violetta Petre – aducere aminte

Din Roza vânturilor, în adâncul mării…

Roza vânturilor cântă împrejurul gleznei mele,
eu dansez un vals cu luna și nerăsărite stele…
de nu m-aș împiedica de raze și de vântul dinspre nord,
aș dansa în serpentine pe tic-tacul unui cord,

ce-mi măsoară de o vreme ritmul sângelui atins
de iubire și de zborul violet de-albastru nins…
Amețesc în cercuri tandre, broderii în filigran,
dar ce amețeală dulce-n alizee de cadran,

unde mări și-oceane cheamă vânturile rozei lor,
să împrăștie extazul din adâncul lor de dor…
Pe acolo bântui seara-n asfințitu-nsângerat,
c-un poem nescris, iubite, printre perle-mprăștiat…

te aștept să îl culegem, să deschidem cochilii
unde stau de veghe muze, poezia s-o învii…
Las fisură în vâltoare să pătrunzi în roza mea,
rup un arc de cerc și-acolo-n loc de far, pun mâna mea,

să te prindă de-a ta teamă de-a intra în cercul meu…
îți voi da sceptrul, iubite, și vei fi doar zeul meu…
E un loc unde lumina cade perpendicular
peste trupurile noastre, preschimbate-n avatar…

și-n reîncarnarea nouă în delfinii vorbitori
ne vom consuma iubirea liberi și nemuritori…
eu îmi voi păstra doar chipul, să nu mă confunzi cumva
ochi albaștri, gene negre și un mov de catifea…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu