Nicu Gavrilovici – aducere aminte

1)ROSTOGOLIREA CLIPEI

Am rostogolit clipa într-o parte;
sub ea,
mușuroi de minute
alergând care încotro…
Am rostogolit clipa în partea cealaltă;
în spatele ei,
ore îngălbenite
de temeri și așteptări.
Am rostogolit clipa…
Ca o a avalanșă m-a prins,
înghițindu-mă
în scurgerea timpului.

2) CONFUZII

Într-o seară
dintr-o vară,
îngerii storceau la subsuoară
stele
să facă din ele
licoare de leac…
,,Un fleac”, veți zice…
,,Ascultă, amice,

  • va spune un critic bărbos –
    ce folos
    să ascultăm inepțiile tale?
    Sictir!”
    Nu îi răspund, căci încă mă mir…
    Cum să confunzi stelele
    cu portocale?…

3)Vid

Te caut în mine
pe faleza unui gând;
nu te găsesc și,-ncet,
plângând,
mă sting
–flămând
precum lumina unei torțe–fumegând

4)Am strâns în mine toamnă

Am strâns în mine-atât de multă toamnă
Încât pe ram mai port vreo două vise,
Iar vorbele ce au rămas nescrise
La desfrunziri eterne mă condamnă.

Mi-e inima o galbenă gutuie,
Iubirea, rug cândva, e rece brumă,
Cu vestejite-aripi tinzând spre humă
Fior de iarnă grea în mine suie.

Din când în când mai am o zi cu soare
Tânjind la roșul coaptelor cireșe…
Beau melancolic ceaiul de măceșe
Simțând chemări în țipăt de cocoare.

Cu pași mărunți calc frunzele ucise
Al căror foșnet la tăceri mă-ndeamnă.
Am strâns în mine-atât de multă toamnă
Încât mai port pe ram vreo două vise…

5)Identitate

Sunt doar fărâma unui vis,
Doar un atom din stropul unei mări,
O frunză în covoru-unei cărări,
O literă din tot ce cândva a fost scris.

Sunt doar un peşte dintre peştii din ocean,
Un fulg din albul iernilor din nord,
Luptând să fiu cu mine de acord
Sunt o idee-n al ideilor noian.

Fir de nisip purtat de vânturi în pustiu
Încerc sămânța-n mine s-o ascund
Spre-a zămisli, de ploi udat, fecund,
Flori pe poteca dintre leagăn şi sicriu

Fiind o notă-a unei sacre melodii
Colind în lume travestit în poezii.”

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu