Zbor spre înălțimi

• 

RUGĂCIUNE
Adriana Rușățeanu

Spaima pune stăpânire
Pe-OMENIREA-ngenunchiată.
VRAJBA s-a-nfiltrat în fire,
Pe oameni să îi despartă.

VIAȚA ASTĂZI e o luptă,
Nu ești liber să-ți iei PÂINE.
Protestăm dar cine-ascultă?
Ne-au furat ziua de MÂINE.

E-NTRISTAREA prea adâncă
Lumea e în RĂTĂCIRE
Doar o rugăciune sfântă,
Poate aduce izbăvire

CREDE-ACELA care strigă
Și adânc se pleacă-n rugă,
Iar credința lui câștigă
Punând pe cel rău pe fugă.

ISPRĂVEȘTE, Doamne, chinul
Ce ne-a copleșit deodată!
Luptă-te tu cu hainul
Ce vrea țară-ngenunchiată!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Credința
Iuliana Cozma

De când există OMENIREA
Cu VRAJBA lor, mulți au trișat
Dar orice om are menirea
De-a fi minune sau păcat.

În VIAȚA asta trecătoare
Când prea ciudată E-NTRISTAREA
ASTĂZI oftezi, căci dorul doare
Dar MÂINE vei găsi scăparea!

În RĂTĂCIRE nu poți merge
Când Dumnezeu este cu tine
Și-ți dă puterea de-a-nțelege
Că totul stă-ntr-un miez de PÂINE.

Speranța nu se ISPRĂVEȘTE
Doar ea ne-aduce-n gând minunea
Și-o CREDE-ACELA ce trăiește…
În suflet cald cu rugăciunea!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Sperând
Ionuț Pande

Cu VIAȚA pe la porțile străine,
E ASTĂZI, dintr-un MÂINE, numai ieri,
Cu VRAJBA OMENIREA se mai ține,
Din bucurii făcut-a doar poveri.

Și E-NTRISTAREA un etern obraz,
Iar lacrima, izvor în ochi de ceață;
O, Doamne, cât aș vrea să fii zăgaz
Durerilor și inimii, povață!

În PÂINE și în vin e Învierea,
Din RĂTĂCIRE în nou legământ
Și CREDE-ACELA pentru care-averea
Înseamnă doar zidire în Cuvânt.

Când ISPRAVEȘTE timpul să te poarte
În trupu-acesta vânturat de praf,
Cu viață ai călcat din nou pe moarte
Și-n suflet doar credința-i epitaf.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Rămâne speranța
Cristina Ghindar Greuruș

A mai rămas speranța ce bântuie-n unghere,
Umilă, suferindă, cu amintiri stinghere.
ASTĂZI ne dă târcoale, mult mai atent ca ieri
Și ne va da și MÂINE, iscând noi primăveri.

A mai rămas speranța s-ajute OMENIREA
Și să alunge VRAJBA, să nască iar iubirea,
Să lumineze VIAȚA ce-a stat prea mult în noapte,
S-alunge ÎNTRISTAREA, s-alunge negre șoapte.

Că nu mai CREDE-ACELA ce ispășește-acum
Păcatul neștiut, pierdut cândva, pe drum.
Se ISPRĂVEȘTE chinul de-a câștiga o PÂINE
Și zâmbete apar, în zorii zilei, mâine.

Crâncenă RĂTĂCIRE pe neștiuta cale
Împrăștiind alene superbele-i petale,
Nu ne rămâne azi decât să mai sperăm,
Să credem în victorii și dârji să mai luptăm.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

ULTIMA SPERANȚĂ
GEORGETA RADA

ASTĂZI, OMENIREA ispășește
Vechea RĂTĂCIRE din Eden,
Șarpele din veac își ISPRĂVEȘTE
Cota ultimă de oxigen.

VRAJBA veche dintre om și fiară
Picură veninul peste frați,
Cain pe Abel nu îl mai omoară,
Ci îl vinde unor apostați.

CREDE-ACELA care vrea doar PĂINE,
Că VIAȚA îi va fi de-ajuns
Să se-mpartă doar în ieri și MĂINE
Dintr-un astăzi în tăceri ascuns?

E-NTRISTAREA celui care crede
C-a ajuns la ultima instanță.
Cel cu ochelari de cal nu vede
Unde este ultima speranță.

Redactor Coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

ÎNTREBĂRI
Mirela Butacu

Iubită muză, ce dai SINGURĂTĂȚII mele ,
În toiul NOPȚII farmec și magie,
Și mă inspiri cu-a ta prezență vie,
Și-mi sufli peste gând melancolie,
De ce te tot ascunzi după perdele?

De ce când SFETNIC vreau să-mi fii, nu ieși
Și taci CLIPIND sub falduri de tăcere …
Să te arăți, orice poet ți-ar cere.
Sublimă LICĂRIRE,sublimă adiere,
De ce pe suflet cu tristeți m-apeși?

Voi insomniilor…M-APRINDEȚI ca pe-un foc
Și ard scriind câte-un poem,câte-o BALADĂ …
Câte lacrimi mai doriți să cadă,
Pe-a amintirii de neșters zăpadă,
Pe calea mea cea fară de noroc?

PARC-AUD al fericirii pas grăbit
Cum se îndepărtează-ncet încet…
Nefericită soartă de poet
Ce-adună doar tristețile-n buchet
Și-abia când nu e-n lume,e iubit…

Iubită muză,azi te rog nu-mi FRÂNGE
A inimii zbatere trudită!
Tu-mi esti un înger sau esti doar ispită?
Și-n durerea mea cea NESFÂRȘITĂ,
Nu simți că a mea inimă azi plânge?

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

La târgul din foaier
Daniela Konovală

PARC-AUD cum FRÂNGE durerea o vioară,
Când o BALADĂ umple al NOPȚII loc cernit,
Mi-e SFETNIC numai Luna, obrazul ei de ceară,
Răspuns parcă-mi aduce în gândul ostenit.

M-APRINDEȚI voi luceferi cu-a voastră LICĂRIRE!
CLIPIND complice parcă cu visul cel bizar,
O goană NESFÂRȘITĂ mi-e ora cea de veghe!
Printre fantasme oarbe strigoii-nvârt un zar …

De ce pe masă cresc argint și mahmudele
Când condamnați, aezii sunt izgoniți din cer?!
Când veacul poartă mască, tribut SINGURĂTĂȚII,
Satanele vând miere la târgul din foaier.

În cupe pun cucută, cuprinse sunt de zel,
Îți spun că-i unic leacul, de ai vreo întrebare!
Bilet de primă clasă pe drum de anticer,
Platit cu inocență și-o lacrimă din soare!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Vremuri
Autor Rotariu Dorel

Când liniștea e SFETNIC de taină-n ceasul NOPȚII,
Mă poartă-n sfat sfielnic spre paginile cărții.
M-APRINDEȚI vâlvătaie, eroi cu aleasă fire,
Căci PARC-AUD cum FRÂNGE istoria, destine!

Când despărțiți românii gemeau în trei imperii,
Când floarea studențimii rosti oda durerii,
Atuncea Ciprian amarul din BALADĂ,
În inima mulțimii îl împlântă, să ardă.

Curajul său aduse speranței LICĂRIRE
Că nu-i departe ceasul izbândei de unire,
Căci flacăra cea vie crescu în vâlvătaie
Ce-avea să-ncununeze o Românie Mare!

La margini de imperii nori vitregi s-au ivit
Și trupul sfânt al țării din nou e ciopârțit,
Durerea NESFÂRȘITĂ cu-amarul din BALADĂ
Va răsuna mereu cât țara nu-i întreagă!…
…………………………………………………………….
CLIPIND tremură stele în noaptea de povești!
SINGURĂTĂȚII, viața să nu i-o dăruiești!
Când liniștea nu-mparte și somn cu vraja nopții,
Cu mâinile cucernic desfă-ți filele cărții!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Baladă Lunii
~Ionuț Pande~

BALADĂ Lunii sângerii, când NOPȚII-i smulge Cerul
Din depărtate galaxii și-mi dă să-i beau eterul.
M-APRINDEȚI, raze aurii! CLIPIND din geana-ți blândă,
SINGURĂTĂŢII SFETNIC fii, o, Luna mea orândă!

Și PARC-AUD curgând izvor de ce-urile firii
Și plânsul că nu pot, un Sor, pe Cer să fiu iubirii.
Baladă Lunii sângerii, ce armonii pictează
Pe înălțate ctitorii de NESFÂRȘITĂ rază.

Se FRÂNGE-n suflet un noian de întrebări sterile,
Ascunderi, într-un cal troian, de înarmate zile.
Baladă Lunii sângerii, ce LICĂRIRE-mi șade
În toate nopțile pustii, rostite în butade.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Vor rămâne întrebări
– Mira Minu-

Într-o criptă NESFÂRȘITĂ visele se-nchid CLIPIND,
Timpul amorțit se FRÂNGE …câte-un pic, nemaigonind …
Iar materia se stinge cu răsuflet cuvenit,
PARC-AUD quarcii-n plânset sucombând neavenit!

Însă-o LICĂRIRE parcă tot n-ar vrea să plece-abrupt,
Neștiută în a morții liniște, cu faldul rupt …
NOPȚII îi cerșește-amarnic, SFETNIC să îi fie … bun
Marginea SINGURĂTĂȚII să o-ntoarcă-n rit străbun!

,, Nu M-APRINDEȚI fără minte” striga focul din atom
Dar cine s-audă oare, omul devenit ..neom?
În nesațul ignoranței a strivit, veac după veac,
Florile înțelepciunii, ca nebunul fără leac!

Poate doar în vreo BALADĂ din alt spațiu și alt timp
S-o mai pomeni de omul ce nu și-a clădit Olimp …
Doar neantul mai primește cugetul neluminat!
Cum căzu o-ntreagă lume în oceanu-ntunecat?

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț