Arhive etichetă:biblioteca revistei

Cuvânt zăvorât Mi-am zăvorât cuvântul într-o frunzăSă poarte-n seva-i ce nu pot vorbi,Să îl picteze pe pământul pânzăS-apară atunci când eu nu voi mai fi Mi-am tot ascuns privirea-ntr-o lentilăSă nu las raza ochiului să nimicească,De mă lovesc de lumea mercantilăNici sufletul nu-l las să mai vorbească De mă lovesc de norii cu furtunăMă curățContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

VOI REVENI …Tei George Venit-ai prea târziu, iubită Carte! –Corabia iubirii s-a desprinsDe ţărmul adormit, rămas departeDe încă o durere ce a nins În pletele copacilor şi-n toateAcele nopţi ce le doream fierbinţi.De-atunci am pus şi dorul să înoateÎn liniştile tale… Să nu minţi! Fără să vrem, neîmpliniri din viaţăNe rătăceau, apoi ne întorceamŞi pesteContinuă lectura „Tei George”

Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuri Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhulse prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul. Deșertice reliefuri se așterneau pe delte,iar lungile talazuri, zdrobite în păduri,se răsfirau tăcute ca lente caravane Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuriși umbre de canideContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Lasă-mă să trag cortina Tot ce-ncepe se sfârșește și nu știi a cui e vina.Într-o piesă-am fost sufleorul, într-o alta primadona,Într-o alta am fost omul care doar stinge lumina,Dar de când mi-ai pus în cupă și mă-mbii cu beladona,Vreau să fiu acela care trage după el cortina.*Ai plătit bilet în lojă și constați că-i ocupat?IeșiContinuă lectura „Flori Cristea”

PE CRUCEA AMINTIRILOR TRĂDATE.A fost, desigur, falsă nebunieadusă de un vânt fără hotarpe florile din alb mărgăritarcusute în pieptaru-ți de la ie..Curgeadomol tăcerea amânată,iar visul neuitat, venit-napoi,ne repunea în iarba din zăvoipe-o umbră de iubire-ntârziată..Se ridica peste pădure luna,cu razele-ncărcate de mister,iar Carul Mare, revenit pe cer,ne aducea în suflete furtuna:.Iubire regăsită doar o noapte,unContinuă lectura „Cornel Neagu”

Hai vino Închide fereastra și trage perdeauaHai vino mai bine să ne iubimÎn cupe de aur sclipește-ntunericulSă uităm ce suntem și de unde venim Încuie și ușa cu lacăte greleCheile aruncă-le fără grijă în focTimpul jelește prin frunze pe-afarăCum îmi ești lacrimă îmi ești și noroc Noaptea șoptește cuvinte străineCu tălpile goale și păr parfumatCenușaContinuă lectura „Lidia Stan”

Sine dubio Oricine-ai fi, nu vei putea ajungeLa sinea ta! Acolo CreatorulTe-a-mpodobit, pe tine, muritorulCu spirit viu. N-ajunge-a te mirunge Dacă pe buze, vorba-i veninoasăIar tu o vrei în miere prefăcută,Se va schimba în tine în cucutăȘi înțelegere nepriincioasă. Din gând curat se naște legea firii!În tine viețuiește DumnezeulDe care te dezici mințindu-ți eulEști piedicăContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

LILITH Nu poți lua foc în sân și să speri că nu te arzi,Nici urmând poteci în noapte, să nu crezi că n-ai să cazi!Ce ai spus în întuneric, se va scoate la lumină,Crezi că se va ține cont, dacă spui că nu ai vină? Când în colți încă-ți atârnă inimă de om, pulsând,Iar tuContinuă lectura „Flori Cristea”

E totul cu putințăLidia Stan Doamne ,mi-ai dat libertăți divineDar în sufletu-mi pustiu și golAi păstrat un dor captiv, de steleSă mă-ntorc la tine benevol Și privind în jur cu umilințăViața-n pumn s-o strâng și să mă doarăIar din lacrimi multe să fac râuriCe se-ntorc la tine-n sân comoară Când în rătăcire-mi umblă pașiiDe-n suspine-audContinuă lectura „Lidia Stan”

Vino ademenită de chemare Și uneori cum mă mai simtÎngrozitor și necunoscuțiiSe tem de gândul cel hainȘi iar și iarRevenind Și-n fața meaDouă porți cât ochii să le vadăDeschise mereu ca o floare Și vino ademenită de chemareȘi mai dă-mi venireaȘi așteptareaȘi durereaIarăși cucerind Și printre porțiÎn fiecare clipă cerulCu drumul meu oglindit în elPrintreContinuă lectura „Nicolae Toma”