Arhive etichetă:biblioteca revistei

imaginile în care mă caut…(carte, Dumnezeu tăcut ca o lacrimă ) de Teodor Dume mamas-a dus să adune câteva ierburisă le așeze în mănunchisub grindăsă poarte de belșug și de noroc…nu mai are cum să ajungă la cinăde va veni târziupe întunericîmi va pune mâna în poalăși-mi va sprijini somnulpână dimineațăcând liniștea spartăde întâiul cântatContinuă lectura „Teodor Dume”

Bine v-am regăsit, suflete de lumină! Literatura (arta, în genere), din punctul meu de vedere, nu poate exista în afara relației emițător-receptor, altminteri actul artistic devine prin sine un act mort. Așadar, nu mai avem de-a face cu o operă ce-și propune însemnătatea, anticipând, ci cu o întrebuințare a timpului printr-o acțiune morbid-pătimașă al căreiContinuă lectura „Ancelin Roseti- comemorare”

MISTER De la fereastra trenuluilumea mi se pare grăbită,prea departe de mine,mersul cu spatele,pare doar o bucurie a vântuluicare strânge la pieptarbori și case, și oamenipe drumul de fier… Lăsând în urmă amfora plinăfata-morgana deseneazăpe florile câmpului,un petec de cer. Am vrut să deschidfereastra spre ele,dar și fereastra trenuluise pierduse-n mister… Redactor: Relu Popescu (ViorelContinuă lectura „Marin Rada”

SUFLETUL MEUFlorentina Savu Sufletul meu se desfaceÎn flori de piersic.Prin fiecare respirațieParfumul lor îmi intră în sânge,Florile încep să pluteascăPe râurile care îmi străbat trupulCu străluciri de infinită iubire… Sufletul meu este un copacPe care stau agățate viseCare cântă precum păsăreleleAbia întoarse din țările calde.Prin tăcerea nopților meleSe aud triluri careMă înduioșează până la lacrimi…Continuă lectura „Florentina Savu”

Cuvânt zăvorât Mi-am zăvorât cuvântul într-o frunzăSă poarte-n seva-i ce nu pot vorbi,Să îl picteze pe pământul pânzăS-apară atunci când eu nu voi mai fi Mi-am tot ascuns privirea-ntr-o lentilăSă nu las raza ochiului să nimicească,De mă lovesc de lumea mercantilăNici sufletul nu-l las să mai vorbească De mă lovesc de norii cu furtunăMă curățContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

VOI REVENI …Tei George Venit-ai prea târziu, iubită Carte! –Corabia iubirii s-a desprinsDe ţărmul adormit, rămas departeDe încă o durere ce a nins În pletele copacilor şi-n toateAcele nopţi ce le doream fierbinţi.De-atunci am pus şi dorul să înoateÎn liniştile tale… Să nu minţi! Fără să vrem, neîmpliniri din viaţăNe rătăceau, apoi ne întorceamŞi pesteContinuă lectura „Tei George”

Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuri Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhulse prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul. Deșertice reliefuri se așterneau pe delte,iar lungile talazuri, zdrobite în păduri,se răsfirau tăcute ca lente caravane Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuriși umbre de canideContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Lasă-mă să trag cortina Tot ce-ncepe se sfârșește și nu știi a cui e vina.Într-o piesă-am fost sufleorul, într-o alta primadona,Într-o alta am fost omul care doar stinge lumina,Dar de când mi-ai pus în cupă și mă-mbii cu beladona,Vreau să fiu acela care trage după el cortina.*Ai plătit bilet în lojă și constați că-i ocupat?IeșiContinuă lectura „Flori Cristea”

PE CRUCEA AMINTIRILOR TRĂDATE.A fost, desigur, falsă nebunieadusă de un vânt fără hotarpe florile din alb mărgăritarcusute în pieptaru-ți de la ie..Curgeadomol tăcerea amânată,iar visul neuitat, venit-napoi,ne repunea în iarba din zăvoipe-o umbră de iubire-ntârziată..Se ridica peste pădure luna,cu razele-ncărcate de mister,iar Carul Mare, revenit pe cer,ne aducea în suflete furtuna:.Iubire regăsită doar o noapte,unContinuă lectura „Cornel Neagu”

Hai vino Închide fereastra și trage perdeauaHai vino mai bine să ne iubimÎn cupe de aur sclipește-ntunericulSă uităm ce suntem și de unde venim Încuie și ușa cu lacăte greleCheile aruncă-le fără grijă în focTimpul jelește prin frunze pe-afarăCum îmi ești lacrimă îmi ești și noroc Noaptea șoptește cuvinte străineCu tălpile goale și păr parfumatCenușaContinuă lectura „Lidia Stan”