Arhive etichetă:biblioteca revistei

Sine dubio Oricine-ai fi, nu vei putea ajungeLa sinea ta! Acolo CreatorulTe-a-mpodobit, pe tine, muritorulCu spirit viu. N-ajunge-a te mirunge Dacă pe buze, vorba-i veninoasăIar tu o vrei în miere prefăcută,Se va schimba în tine în cucutăȘi înțelegere nepriincioasă. Din gând curat se naște legea firii!În tine viețuiește DumnezeulDe care te dezici mințindu-ți eulEști piedicăContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

LILITH Nu poți lua foc în sân și să speri că nu te arzi,Nici urmând poteci în noapte, să nu crezi că n-ai să cazi!Ce ai spus în întuneric, se va scoate la lumină,Crezi că se va ține cont, dacă spui că nu ai vină? Când în colți încă-ți atârnă inimă de om, pulsând,Iar tuContinuă lectura „Flori Cristea”

E totul cu putințăLidia Stan Doamne ,mi-ai dat libertăți divineDar în sufletu-mi pustiu și golAi păstrat un dor captiv, de steleSă mă-ntorc la tine benevol Și privind în jur cu umilințăViața-n pumn s-o strâng și să mă doarăIar din lacrimi multe să fac râuriCe se-ntorc la tine-n sân comoară Când în rătăcire-mi umblă pașiiDe-n suspine-audContinuă lectura „Lidia Stan”

Vino ademenită de chemare Și uneori cum mă mai simtÎngrozitor și necunoscuțiiSe tem de gândul cel hainȘi iar și iarRevenind Și-n fața meaDouă porți cât ochii să le vadăDeschise mereu ca o floare Și vino ademenită de chemareȘi mai dă-mi venireaȘi așteptareaȘi durereaIarăși cucerind Și printre porțiÎn fiecare clipă cerulCu drumul meu oglindit în elPrintreContinuă lectura „Nicolae Toma”

SUNT UN POMFlorentina Savu Sunt un pom nemuritor,Prin crengile mele soarele râdeȘi mi le scaldă în zori de zi,El îmi topește receleȘi stropi de căldurăÎmi împlântă în suflet,Cu acei stropi vă vorbesc despre viață,Despre dragoste și nemurire,Despre pacea lumii și despre pacea mea.Sunt liber sub cerȘi miros prin rădăcini aerul și lumina,Mă încalț cu vorbeleContinuă lectura „Florentina Savu”

N i n g e Şi ninge şi ninge, dar nu din tristeţefulgi mari peste sufletu-mi cad.Zãpada se-aşterne ca o tinereţecãci orişice fulg e-un rãsad. Mi-e inima plinã de cald şi de bine,surâsu-nsorit este blândde când din destin, fremãtând, cãtre minevin noi primãveri surâzând. Nu-i oare prieteni o mare minunecã sunt plin de cântec şiContinuă lectura „Anatol Covalli”

În patul meu doarme Dumnezeu(autor:teodor dume) casa mea a rămas în picioareîntre pământ și cerdoar păsări obosite de zborferestrele au jaluzelele lăsateși mulți păianjenipe la colțurioglinda din baiea crăpat liniștea în douăsub tavandoar o umbră ascuțităca un tăiș de cuțitse mai joacă pe sub ușa nedeschisăde multă vremeîn patul meu stă Dumnezeuși privește icoana ceContinuă lectura „Teodor Dume”

Trezește-te române. .. Trezește-te odată româneAcum, cât încă se poate,Nu mai e timp de-alte vorbe,E timpul numai de fapte Adu-ți acum bine-aminteCe bogații ai avut,Ce bogații mai ai, încă,Pe care nu le-ai pierdut Nu-i mai lăsa să te-nşele,Ajunge cu-atâta minciuni,E timpul s-aflăm adevărulE timpul să facem minuni Adu-ți aminte, româneDe-al tău înaintaș, Decebal,De jertfa-i ce-nContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Peste Danubiul rămurosGabriel Cristea Cad pletele lui Dumnezeuprin sălcii șerpuind-și vântul;Respiră din rărunchi pământulși-ndepărtări plutește-un zmeu. Se rup din turmă nori murindpeste câmpia dobrogeană,iar sufletul vântos mi-e ranăpe stuful murmurând a grind. Adulmec ierni ce nălucescca zboruri sferice de grauriși sub copite de centaurivechi Gânditori îmbătrânesc. Împovărată de licheni,pădurea-ntinde-o mână ciungăși-ncearcă naltul să străpungă,cerșind albastruluiContinuă lectura „Gabriel Cristea”

EPITAF FĂRĂ CUVINTE V-am explicat cândva, distinsă doamnă,că nu sunt eu acela care plângecu lacrimile ploilor de toamnăcăzând în suflete cu stropi de sânge,nici cel dojenitor certând copaciică în răzoarele de lângă stradăau ofilit la umbra lor chiar maciicântând pe Minulescu-ntr-o baladă. Nu sunt nici vrăjitorul care poatesă vindece iubirile pierdute,întoarse cu regretele lăsatepe brâulContinuă lectura „Neagu Cornel”