Arhive etichetă:biblioteca revistei

Gândul că exist De n-ar fi întuneric, n-aș ști ce e luminafără copilărie aș fi un simplu nume,de n-ar fi suferința n-aș ști ce-i fericireadar dacă n-aș iubi aș fi singur pe lume. Constructorii de ceasuri nu-s obsedați de timpși nu cunosc vreun medic total imun la boală,un preot mă ascultă dar nu e DumnezeudeContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Șansa viețiiManuela Cerasela Jerlăianu (Poezia zilei, 26 decembrie 2023)Poate toți oamenii au șanse egale în viață însă câți știu să profite de această șansă? Au șanse egale și la viață dar și la moarte, numai că unii duc o viață de prinți și de regi, alții o viață în sărăcie și mizerie, unii mor înContinuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”

” MESTECENI ARD ASEMENEA UNOR LUMÂNĂRI ALBE ÎN ENORMA CATEDRALĂ A PADURILOR „( Geo Bogza) „”În launtrul meu e o pădure de mestecenio mare de alb, pe carenimeni nu o revendicădimineața aud răsăritulspunând rugăciunea zileila amiază soarele lăcrimează tăcute multă durere în ruga luminiiundeva între umbrele de mestecenisunt eu un suflet cu bilet doar dusinspreContinuă lectura „Teodor Dume”

Călători    Amenda Călin Se-nalță imperii și palate,Cu străluciri de mucava;Se nasc amoruri, patimi… ToateAjung o pulbere, cândva. Indiferent de al său numeȘi-oricât vrea să se ostenească,Nu-i nimeni destinat, în lume,Pământul să îl moștenească. E ceasul un dușman amarnicCe nu se lasă-nduplecat,Dar și triumful lui, zadarnic –Chiar timpul va muri, plecat. Numai cuvântul, ce dă viațăȘiContinuă lectura „Amanda Călin”

Nicolae TOMAPoemul a apărut în limba sârbă în cartea „NEISPUNJENOST ME BOLI” la Editura „Tibiscus” din Uzdin, Serbia, 2022.În limba română și în limba sârbă.Traducere poetul Vasile Barbu. Dragostea adevărată Dragostea adevărată o întâlneștiO singură dată în viațăSe hrănește cu toate iubirile din visSe umflă ca un aluat de pâineȘi plesnește mirosindA inimă arsă PravaContinuă lectura „Nicolae Toma”

Zbor spre înălțimi Îți plângem azi ființa, coroana ta de spini,Când ne-nălțăm cu toții în zbor spre înălțimi…Și parcă mai ușoară e pana când mă-nchin,Icari ai lumii noastre, în zbor de heruvimi… Cădem la învoială cu soarta mult prea crudă,Las lacrima să cadă în barba albă, udăDe-atâta dor și jale și dragoste nestinsă,Iisus al omenirii,Continuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Tărâmul poeziei azi își plânge văduvia…poezia fiind îngenuncheată în lacrimi… „THE END! Adio, viață! Adio, prieteni dragi! Adio, poezie! Adio, Anatol Covalli! Adio, iubirea mea…În drum spre veșnicia albastră, vă aștept urmele…” Prin aceste cuvinte, suntem anunțați că poeta Violetta Petre a decis să-și continue călătoria înspre veșnicie. Dați-vă voie să trăiți acest doliu profund,Continuă lectura „Comemorare: Violetta Petre”

Despărțire Că-ți dorești să m-alungi, n-ai curajul să-mi spui,Doar lacrimi vibrează în ochii căprui…Ne privim în tăcere, obosiți și posaciCând tristețea ne lasă cu un vis mai săraci. Am fost doi peregrini visători și sihaștri,Mâhniri azi lăcrimează scăldând ochii albaștriIar cuvintele dorm, răvășite de ploi,Neștiind să mai cheme iubirea-napoi. Ceasul ticăie rar… șoptind ora exactă,ÎmiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Un poet: Alexandru FilipUn poem: IARNĂ ORFANĂ I Pe buza toamnei mele astăzi ningeCuvintele au țurțuriri de neaPrivesc spre mama.Nu o pot atingeAscunsă e demult în altă stea Cuvintele mă viscolesc și gheațăse fac săruturi moarte pe icoanăÎn întrebări se face dimineață-E iarnă și la tine-n stele,mamă? Dar numai vântul suflă adormitRăspunsul e suspinul uneiContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”

Ce iute trece vremea, ca în goanăȘi zboară anii vieții peste noi,Parc-ar fi frunze veștede în toamnăCe cad, agonizând, din pomii goi. Ce scurtă-i viața! Cât de iute trece!Și-atunci de ce să n-o trăiești din plin?De ce să te îmbeți cu apă receCând poți s-o faci cu cel mai dulce vin? Trăiește-ți traiul care ți-aContinuă lectura „Ștefan Moldovan”