Arhive etichetă:biblioteca revistei

Zbor spre înălțimi Îți plângem azi ființa, coroana ta de spini,Când ne-nălțăm cu toții în zbor spre înălțimi…Și parcă mai ușoară e pana când mă-nchin,Icari ai lumii noastre, în zbor de heruvimi… Cădem la învoială cu soarta mult prea crudă,Las lacrima să cadă în barba albă, udăDe-atâta dor și jale și dragoste nestinsă,Iisus al omenirii,Continuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Tărâmul poeziei azi își plânge văduvia…poezia fiind îngenuncheată în lacrimi… „THE END! Adio, viață! Adio, prieteni dragi! Adio, poezie! Adio, Anatol Covalli! Adio, iubirea mea…În drum spre veșnicia albastră, vă aștept urmele…” Prin aceste cuvinte, suntem anunțați că poeta Violetta Petre a decis să-și continue călătoria înspre veșnicie. Dați-vă voie să trăiți acest doliu profund,Continuă lectura „Comemorare: Violetta Petre”

Despărțire Că-ți dorești să m-alungi, n-ai curajul să-mi spui,Doar lacrimi vibrează în ochii căprui…Ne privim în tăcere, obosiți și posaciCând tristețea ne lasă cu un vis mai săraci. Am fost doi peregrini visători și sihaștri,Mâhniri azi lăcrimează scăldând ochii albaștriIar cuvintele dorm, răvășite de ploi,Neștiind să mai cheme iubirea-napoi. Ceasul ticăie rar… șoptind ora exactă,ÎmiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Un poet: Alexandru FilipUn poem: IARNĂ ORFANĂ I Pe buza toamnei mele astăzi ningeCuvintele au țurțuriri de neaPrivesc spre mama.Nu o pot atingeAscunsă e demult în altă stea Cuvintele mă viscolesc și gheațăse fac săruturi moarte pe icoanăÎn întrebări se face dimineață-E iarnă și la tine-n stele,mamă? Dar numai vântul suflă adormitRăspunsul e suspinul uneiContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”

Ce iute trece vremea, ca în goanăȘi zboară anii vieții peste noi,Parc-ar fi frunze veștede în toamnăCe cad, agonizând, din pomii goi. Ce scurtă-i viața! Cât de iute trece!Și-atunci de ce să n-o trăiești din plin?De ce să te îmbeți cu apă receCând poți s-o faci cu cel mai dulce vin? Trăiește-ți traiul care ți-aContinuă lectura „Ștefan Moldovan”

Plângi, Toamnă! Plângi, toamnă! Plângi cu rouă peste cergaDe arămiu, jertfită de pădure!Ce brav catarg e trunchiul să îndure,Nebunul vânt ce-ar vrea să-i frângă verga. Plângi, toamnă! Plângi cu brumă peste roadeRămase de pripas pe ramuri ciunge!O nouă cavalcadă le ajunge,De nouri negri, băieri să deznoade Valsându-şi fulgii, coliliu linţoliuPe ruginii covoare în poiană,Să-nchipuie, dinContinuă lectura „Ovidiu Oana-Pârâu”

STATUI Statui efemere, de timp prăfuite,se-mbracă-n tăcere, sfârșind năruite.Doar soclul rămâne să guste uitareamândriei deșarte, mai mare ca marea. Statui îngâmfate de propria viațăse-nghesuie toate spre locul din fațăși așchii de glorii cu oarbă priviretrezesc nepăsare, în loc de uimire. Orgolii deșarte plătesc zeciuialăcu toată necinstea, (o aprigă boală)crescând mucegaiuri pe urme de humăce-și vândContinuă lectura „Georgeta Radu”

Să treacă noaptea Caravana unui gând azi mi-a așezat pe buzeGust amar, ca de pelin, fără nimeni să mă-acuze.A trecut ca un suspin și-a lăsat în urmă jaleCând am vrut să mă închin a plecat totul la vale. Vânt târziu și vânt pribeag stingi lumina mea din zareȘi-mi aduci-acum în dar sirag de mărgăritare.Perle negreContinuă lectura „Ioana Popescu”

CU DUMNEZEU LA MASĂ, NU EȘTI SINGUR Pe multe mese nu sunt două linguri!Așa-i Crăciunul oamenilor singuri,Iar unii sunt la marginile vieții!Auzi-i! Stau de vorbă cu pereții! Doar vântul se așază-n tocul ușii!Oare ce-o fi în sufletul mătușii,Când de Crăciun nici moșul numai vineS-o mângâie la vreme de suspine! S-a dus la locul lui deContinuă lectura „Constantin Mosor”

ROMANȚĂ CU AROMĂ DE GUTUIE COAPTĂ Miroase a gutuie coaptăAceastă toamnă dintre noiCe se așterne ca o șoaptăPeste copacii triști și goi. Presară praf de scorțișoarăȘi-un vechi colind străvechi și bun!…Poate-o să vin în astă searăSau cu colindul…De Crăciun. Să cânte iarăși samovarulMireasma florilor de tei!Să mai întoarcem caledarulLa toamnele de pe alei, Din parculContinuă lectura „Georgeta Rada”