Manuela Cerasela Jerlăianu

În clipa tăcerii m-ascundManuela Cerasela Jerlăianu(Poezia zilei, 6 decembrie 2023) Sunt oameni nevoiți să se ascundă în clipe de tăcere, când iubirea însăși este învăluită în tăcere, în „vise de jar” încât parcă este furtună și în altar, și în păduri, și în cer, și pe geamul întunecat, dar acele furtuni sunt toate consumate totContinuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”

Ion Sima Delagaleș

Prutul este încă frontieră! Mă reculeg lângă o bornă de hotar,hotar trasat de cei puternici în trecut,îmi plimb privirea ca un șoim hoinarpeste colinele moldave, lângă Prut și-mi spun mereu ca orice om rănit,” Durerea într-o zi o să sfârșească !De la Carpați la Nistru-n răsăritnoi vom întinde hora românească „. Mă-ntâmpină un grănicer pe-unContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Georgeta Radu

RENAȘTERE Cenușa Artei e la loc de cinste,în urna sigilată de lichele,într-un mausoleu, sub crucea-ntoarsăde vârcolaci flămânzi, vampiri și iele. Nimicul apretat se-nalță-n valurice nasc oceane de singurătate,în care-noată epigoni cu lauricrescuți pe culmi de promiscuitate. Cenușa Artei nu mai zăboveșteîn temnița lumeștilor tempeste.Alchimizează-n duh, călătoreștespre-Acasă, spre grădinile celeste… Redactor: Daniela Konovală Redactor șef: MihaelaContinuă lectura „Georgeta Radu”

Dorina Omota

SALVEAZĂ-MI AMINTIRILE IUBITEDorina Omota(Poezia zilei, 16 Noiembrie 2023) Ce valoroase devin amintirile dintr-un timp trăit cu frenezie, când iubirea era sinceră, duioasă și cànd credeai că întreg pământul îți aparține! Acum acele amintiri devin prețioase și ți le vrei salvate, neuitate.Este toamnă, vânt, ploi, rugină prin pomi, pe cărări, pustiu prin parcuri, toate acestea suntContinuă lectura „Dorina Omota”

Georgeta Rada

PRIVEGHERE Mă cheamă luna albă la fereastrăSă scriem toate stelele pe-un visÎntr-un poem, și-al nostru manuscrisSă îl semnăm cu-o pană de măiastră. Apoi să scriem acatistierulDin stăreția lunii-n necuvinteȘi-n ascultare să luăm aminteCum miruiește fruntea nopții cerul. Mă cheamă luna-n strana dimineții,Psalmii luminii s-ascultăm, smerit,Sub crucea nopții,zorii s-au ivitȘi soarele-și ițește călăreții. Eu plec cuContinuă lectura „Georgeta Rada”

Ovidiu Oana-pârâu

Stindardul viu Eu beau licoarea zeilor! PotirulE plin mereu, ambrozia abundă,Hrăneşte spirit, mirul ei inundăŞi schimbă-n râu, cuvânt umplând clondirul. Izvorul limbii, nesecat îşi poartă,Spre însetaţii vremilor, nectarul.Deşi-l văd toţi, nu toţi se nasc cu harulDe-a toarce stihul viu din apa moartă. Cuvântu-i cel ce ne-a legat de glieIdentitar. Ne-a dat şi libertateDe-a-l preschimba-n milenii-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

Moartea Căprioarei- Nicolae Labiș, recenzie: Florentina Savu

Moartea Căprioarei Seceta a ucis orice boare de vânt.Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.A rămas cerul fierbinte şi gol.Ciuturile scot din fântână nămol.Peste păduri tot mai des focuri, focuriDansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târşuri,Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.Pornim amândoi vânătoarea de capre,Vânătoarea foametei în munţiiContinuă lectura „Moartea Căprioarei- Nicolae Labiș, recenzie: Florentina Savu”

Ștefan Moldovan

Prin geamul desenat cu flori de gheațăPrivesc uimit la merii din livadăȘi fulgii-mi par că-s fluturi plini de viațăPe crengile-ncărcate de zăpadă. Se scutură încet, purtați de vânt,Din aripi fine fâlfâind ușor,Plutesc în stoluri albe spre pământÎntr-un mirific, ireal decor. Aș vrea ca să îi prind în palma mea,Pe aripi să-i mângâi încetișorȘi mă întrebContinuă lectura „Ștefan Moldovan”

Marin Rada

VISÂND Vorbesc despre sufletca și cum aș vorbidespre un străin,apoi cad pe gânduriși rămânîn partea aceea de cerîn care se înroșeșteamurgul, Scriu cevace nu poate fi văzutde aproape ,luna adoarmeîn spatele unui norși mirosul de sareacoperă burgul, Pot să trecde pe marginea măriiîn cumpăna unui gândca și cum ar trece pietreledin adânc, în nisip,rând.pe rând,Continuă lectura „Marin Rada”

Camelia Marin

LUMEA LUNATICILORCamelia Marin(Poezia zilei, 20 noiembrie 2023) Ce sunt lunaticii? Cu siguranță acei visători prin timp, așa cum este și poeta Camelia Marin, care știe a frunzări „prin vise” cu duioșie, cu dragoste, cu sentimente dintre cele mai înălțătoare, poate puțin și de regret pentru trecerea timpului, pasăre migratoare, timp care pleacă pentru unii șiContinuă lectura „Camelia Marin”