Gabriel Feresuaru

Elegie Am obosit să tot citesc de toamnă,De-alei scăldate-n frunze ruginiiSă tot visez la tine, dragă doamnăSperând în van că ai să mai revii… Pașii pe drum parcă nimic nu-nseamnă,Nici nu mai sunt atâta de zglobii,Doar viselor dăm a iubirii vamă,Toamnă trecută, râset de copii… Și-într-un final am să te rog! Stai calmă!Eu menestrelul amContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Popa Nastasica

Mă doare Toamna Adie vântul în mângâieri de soare,Scaldă cuvântul și-l afundă-n mare,Cuprinde-n zare, dintr-un arcuș, aleanul,Stârnește-n ape nisipul și mărgeanul. Se-adună norii… îmi spintecă obrazulO ploaie rece, agită-n mal talazul…Sărac e gândul și fața mi-e lividă,Prin zile sumbre am inima avidă. Se-ntoarce toamna și cântă-n glas de muză,Mătură-n cale de pe-o alee-o frunză,În ploiContinuă lectura „Popa Nastasica”

Constantin Mosor

VIOARĂ FĂRĂ STRUNĂ Unui prieten Glasul tăcerii n-are, bietul nicio putere,Nimeni nu poate spune c-aduce mângâiere!Tăcerea nu aduce liniștea mult visată,Ci doar o amăgire, de fiecare dată! Tu taci, eu tac, iar asta nu-nseamnă liniștire!Ogoarele tăcerii n-au muguri de iubire!Două tăceri nu-nseamnă mai mult decât o umbrăBolnavă de-ntuneric, ca o gândire sumbră! Tăceți-vă, dar numaiContinuă lectura „Constantin Mosor”

Marilena Răghinaru

Îmi ești, Poezie! Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,Ai adunat frumosul în cuvânt,Ești dorul întrupat din nemurire,Unirea dintre stele și pământ. Credință ești pentru oricare sufletCe năzuiește către absolut,Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,Prin tine, infinitul s-a născut. Ne porți ades prin locuri legendare,Ne contopești cu falnicii eroi,Călătorind prin lumi imaginare.Visând, ne-aduci trecutul înapoi. Ești mângâiereaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Florentina Savu

TU, FEMEIE…Florentina Savu Tu, femeie, ce-ai pățitDe-n bucăți te-ai risipit?Ochii tăi de ce sunt triștiDe ce-n tristețe insiști? Ce e-n pieptul tău, îmi spui,De durerile îți suiPână la munți din cer?De ce te-ai pierdut în ger? Suferința îți e nor!Ceri o mână de-ajutorSă-ți aline din dureriȘi să-l regăsești pe ieri? Te rog cioburi să-ți aduniȘiContinuă lectura „Florentina Savu”

Mihaela Borzea

POEM DE DOR, DE TINE ŞI DE ŢARĂ Tot ce respir mi-e Dor şi sfâşiere,Buchet de tatuaje-n glezna dreaptă,Mi-e arşiţă-ntr-un strop de mângâiere,Mi-e grâu ce frâmântarea şi-o aşteaptă. Tot ce respir mi-eşti Tu punând furtuniiSmaralde-nzăpezite-n curcubeie,Mi-e mâna ta întinsă spre nebuniiCe-au îngropat în cer a lumii cheie. Tot ce respir mi-e Patria bolnavăDe sângele-nchegat înContinuă lectura „Mihaela Borzea”

Ștefan Olaru

Rătăcitori Suntem ferestre spre oriundeVisând felii de auroră.Secunde rupte fără oră,Ore strivite sub secunde. Suntem copii din altă lume,Lacrimi străpunse care pier,Poeme din mormânt spre cerMucegăite prin volume. Trăim cu ziua până mâineSfâșietoarea realitate.Visăm iubire și dreptateLa masa sfântă lângă pâine. Când schilodiți de-atâtea lupte,Noi, cavaleri rătăcitori,Zburăm spre cer de-atâtea oriCu aripile noastre rupte. Redactor:Continuă lectura „Ștefan Olaru”

Teodor Dume

inteligibilitatea din umbră somnul e o parte din transparența trupuluiuneori absent ca imaginea dinfereastră ea există poate de aceea am ochii lipiți de geamsă văd dincolo în lumea friguluiîn locul în care dispar culoriledoar albul ca o prelatăacoperă totulîn restnu se mai întâmplă nimic din aerul despicat picură teamaîntre cele două marginie tot mai puținContinuă lectura „Teodor Dume”

Gabriel Cristea

De-ar fi să cad…    De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată,Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartăAnestezia vremilor vulgare! Nu voi trăda pământul țării meleÎn care zac de-a valma oseminte;Prin gardul vechi al casei, de nuiele,Voi contempla carpatice morminte. Cum Gelu voievod, rugându-și calulSă-i sape-n  râuri  repezi ostenire,MăContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Sima Ion Delagales

MĂRTURISIREautor: Sima Ion Delagales Eu nu mai știu cum să mă rog,o, Doamne,nici să plâng nu-mi amintesc a ști;e prea târziu s-astept pe altă dată,anii trec și alții nu mai amiar trupul mi se ofileștezi de zi. Și nici nu-mi amintesc că pot uita,o, Doamne,că pot duce în suflet durericâte încap în inimă și-n carne.ȘtiuContinuă lectura „Sima Ion Delagales”