Arhive etichetă:biblioteca revistei

Primăvară Când cenușiul aprig se stinge-n amintire,Când dezghețate râuri se contopesc în mare,Când înfrunzește cerul și pentru fiecare,Se scutură cireșul în sfântă dăruire, Când noaptea grea-și despoaie hlamida ei oloagăȘi-ntr-un târziu se scurge încet ca o povară,Udând și spini si lauri, și slavă și ocară,Când printre nuferi vântul în zborul lui se roagă… E-un timpContinuă lectura „Ștefan Olaru”

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”

LINIȘTE Marin RADA E liniște ca-n ziuade început de veac,clepsidra soarbe miezuldin bobul de nisip,când scriu, se scurge timpulde n-ar fi fost nimicși noaptea-și lasă spaimeprin buruieni de leac… Nu-i timp de adularedar vremea e de rugă,un vânt apocalipticîndoliază norii,răstorni în vămi destinulși iar mă trec fioriicând ploi necruțătoaretot trupul îmi subjugă, E liniște ca-nContinuă lectura „Marin Rada”

Uneori Uneori cred cu-ardoare şi intenscă viaţa-mi a avut şi scop şi sensşi simt că n-am trăit-o în zadar,ci-am dat-o-n dar cum am primit-o-n dar. Uneori sper la capăt să ajungfăcând să-mi fie drumul lung mai lung,ca să-mplinesc şi ultimul cuvântce-a fost cioplit de soartă pe frământ. Uneori ştiu s-ascult al meu destinşi ocolesc luptândContinuă lectura „Anatol Covalli”

LĂSAȚI-NE… Lăsați-ne în pace și-n nevoiÎn țara sărăcită și trădată,Să n-o târâți cu forța în războiȘi nu-i mai puneți țintele pe hartă! Nu faceți din soldați carne de tunHienelor avide de putere,Că-n lume nu-i nimic mai sfânt și bun,Doar pacea este unica avere… Voi vreți, cei din apus și răsărit,Să semănați pe glob doar panicăContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Trăiesc și sunt c-o viață mai frumoasă…Violetta Petre Eu strâng lumină pentru mai târziu, când nopțile vor fi eternitateȘi despre tot ce văd în versuri scriu, să gust din toate, când voi fi departe.Am un ierbar, în care flori de câmp adun în fiecare dimineațăȘi dintre toate, macul mi-e mai scump, cu tresărirea-i roșie deContinuă lectura „Violetta Petre”

Doar piatra din adâncul fântânii iți poate vorbi despre durerea apei(Teodor Dume) Iubirea de mamă e ca un răsărit,desăvârşeşte fiinţa(Teodor Dume) între noi şi lucruri există doar Timp şi un Dumnezeu(teodor dume) Minciuna – cel mai bun aliat al puterii politice(Teodor Dume) când iubeşti gestul îţi îngăduie să iei forma zilei şi să respiri(teodor dume)Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

O nouă povestire i se alătură volumului de proză scurtă. PANTOFUL DE PE LINIA DE TREN(Fragment) ,,Bizară întâmplare! Era dimineață devreme; razele soarelui abia reușeau să încălzească aerul încă răcoros al dimineții. Mihnea ținea în mână un pantof roșu. ,,Doar unul! Unde era celălalt?” Privi tocul ascuțit și încercă să-și imagineze al cui era. ,,UnContinuă lectura „Andreea Pîrlea”

A speranțelor beție Dragostea-i o floare rară,Stele multe căzătoare,Călăuză dulce-amară,Spinul care veșnic doare. Vise multe, colorate!Fericirea în destine!Și speranțe parfumate,Clipe multe, prea puține… Azi o mângâiere blândă,Să adormi pe jumătateSau tristețea stând la pândă,Drumul spre singurătate. Cine știe adevărul…?-E iubire și credință,Bunătatea sau chiar răul,Lacrima din suferință. Nimeni n-are cum să știe!Cât un suflet poateContinuă lectura „Mihail Janto”

APOCALIPSA- Zburat-am în vis într-o noapte-n neantTrecând peste stele-n imensul meu salt,Străbătând nesfârșitul de hău și lumină,Cufundându-mă-n taină și noapte deplină. Am ajuns în înalturi necuprinse de cer,Înfruntând uragane și flăcări și ger,Am văzut jos Pământul cât un bulgăr de humă,Părăsit și uitat,ca un prunc fără mumă. Era rece și trist,fără vânt,fără ploi,Ruinat și tăcutContinuă lectura „Ștefan Moldovan”