Arhive etichetă:eseu

Așteptare…Fragment din romanul în lucru,,Eu, Victoria”I.peto Așteptarea avea miros de ploaie rece pe asfalt și gust de cafea băută prea târziu. În fiecare seară, când orașul își stingea luminile una câte una, ea rămânea cu fereastra deschisă, ca și cum aerul nopții ar fi putut aduce până la ea respirația lui. Distanța nu era doarContinuă lectura „Enda Zura (Irina Poto)”

Serenada Inimii – Ucenica alegerii sănătoase în universul întunecat- Sonya este primită cu brațele deschise în marea familie de suflete de lumină, unde fiecare răsărit și asfințit devin lecții de viață. În acest peisaj al înțelepciunii, culorile vieții vibrează ca o sinfonie a cunoașterii, iar ea devine un ucenic dedicat în acest sanctuar al învățăturilorContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Colind pentru omenire Dacă aș vrea ceva de sărbători, aș cere atât de puțin încât dorința mea ar putea încăpea într-o respirație: ca omul să poarte lumină în suflet și blândețe în cuvânt. Un dar mic, aproape nevăzut, ca sarea în pâine — nu se vede, dar fără el totul e fad, lipsit de viață.Continuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Ecoul care crește în miezul umbrelor De aș fi știut, poate că m-aș fi oprit la marginea lumii, acolo unde pământul pare să-și țină răsuflarea înainte de a se prăbuși în infinit. În acel spațiu intermediar, unde lumina se fărâmițează în particule fine și visele se plimbă libere ca niște animale sălbatice, aș fi pututContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Ecoul luminii din adâncuri Sunt un fir de lumină rătăcit printre colțurile ascunse ale universului, un fulg de zăpadă purtând în inima lui o lume întreagă. Sunt vântul ce adie peste câmpuri de speranță și vise, o briză delicată ce poate înflori deserturi de suflet. În mine se împletesc ecouri și tăceri, zboruri și căderi,Continuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

RESTUL E TĂCERE Motto: ,,Eu las în urmăun nume numai răni!Să spui lumii camtot ce s-a întâmplatde-am fost adus aici!Iar restul e tăcere…”(Shakespeare, Hamlet) Ce pot să-ți spun când mă simt sfâșiat/ de sus până jos când sunt făcut țăndări/ ființa e sfârtecată făcută bucăți/ nu văd nimic în mine sunt golit sau în jur/Continuă lectura „Ioan Popoiu”

Călătoria sufletului între stele și pământ Divinul mi-a oferit ochii pentru a vedea o lumină nevăzută de cei ce își cred sufletul încă închistat în pământ. O lumină care nu este doar o strălucire, ci o flacără purificatoare ce dansează în întuneric, o rază care nu răsfață, ci luminează adevărul. Aceasta este o lumină ceContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Jocul destinuluiVioleta Sabina Lazar În acea seară, am început cu două foi albe așezate una lângă alta, fiecare cu propria poveste nespusă, iar jocul de „adevăr sau provocare” era ca un stilou cu cerneală invizibilă, scriind primele rânduri pe filele noastre. Fiecare întrebare era o rază de lumină care pătrundea prin crăpături subtile, dezvăluind nuContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Munca-brățară de aur (partea a zecea) A doua zi, toată fabrica vorbea despre domnul Jorj. Nu se știa precis ce i s-a întâmplat și cum se simțea acum. Maricica a fost anunțată de Petruța că Sonia este bolnavă și va lipsi. Când se trezise de dimineață era așa de amețită că nu știa pe ceContinuă lectura „Laura Maries”

Ecoul gândului, devine un freamăt care se zbate la porţile timpului şi nu este decât sterilul atâtor arderi interioare care au mizat pe carenţele eului meu, înlesnind căderile abisale în această desluşire a fiinţei mereu zbuciumată, aflată într-o continuă căutare a sinelui. Mai mult de atât nu vrei, nu poţi… dar teama îţi aduce noapteaContinuă lectura „Stela Cheregi”