Arhive etichetă:eseu

Ecoul care crește în miezul umbrelor De aș fi știut, poate că m-aș fi oprit la marginea lumii, acolo unde pământul pare să-și țină răsuflarea înainte de a se prăbuși în infinit. În acel spațiu intermediar, unde lumina se fărâmițează în particule fine și visele se plimbă libere ca niște animale sălbatice, aș fi pututContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Ecoul luminii din adâncuri Sunt un fir de lumină rătăcit printre colțurile ascunse ale universului, un fulg de zăpadă purtând în inima lui o lume întreagă. Sunt vântul ce adie peste câmpuri de speranță și vise, o briză delicată ce poate înflori deserturi de suflet. În mine se împletesc ecouri și tăceri, zboruri și căderi,Continuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

RESTUL E TĂCERE Motto: ,,Eu las în urmăun nume numai răni!Să spui lumii camtot ce s-a întâmplatde-am fost adus aici!Iar restul e tăcere…”(Shakespeare, Hamlet) Ce pot să-ți spun când mă simt sfâșiat/ de sus până jos când sunt făcut țăndări/ ființa e sfârtecată făcută bucăți/ nu văd nimic în mine sunt golit sau în jur/Continuă lectura „Ioan Popoiu”

Călătoria sufletului între stele și pământ Divinul mi-a oferit ochii pentru a vedea o lumină nevăzută de cei ce își cred sufletul încă închistat în pământ. O lumină care nu este doar o strălucire, ci o flacără purificatoare ce dansează în întuneric, o rază care nu răsfață, ci luminează adevărul. Aceasta este o lumină ceContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Jocul destinuluiVioleta Sabina Lazar În acea seară, am început cu două foi albe așezate una lângă alta, fiecare cu propria poveste nespusă, iar jocul de „adevăr sau provocare” era ca un stilou cu cerneală invizibilă, scriind primele rânduri pe filele noastre. Fiecare întrebare era o rază de lumină care pătrundea prin crăpături subtile, dezvăluind nuContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Munca-brățară de aur (partea a zecea) A doua zi, toată fabrica vorbea despre domnul Jorj. Nu se știa precis ce i s-a întâmplat și cum se simțea acum. Maricica a fost anunțată de Petruța că Sonia este bolnavă și va lipsi. Când se trezise de dimineață era așa de amețită că nu știa pe ceContinuă lectura „Laura Maries”

Ecoul gândului, devine un freamăt care se zbate la porţile timpului şi nu este decât sterilul atâtor arderi interioare care au mizat pe carenţele eului meu, înlesnind căderile abisale în această desluşire a fiinţei mereu zbuciumată, aflată într-o continuă căutare a sinelui. Mai mult de atât nu vrei, nu poţi… dar teama îţi aduce noapteaContinuă lectura „Stela Cheregi”

Ecouri de lumină și tăcere Ești lumina lunii care-mi alină nopțile cele mai întunecate, o stea călăuzitoare pe cerul neliniștit al sufletului meu. În prezența ta, mă simt ca o frunză purtată de vântul toamnei, dansând liberă în spațiul dintre vis și realitate. Îmi ești atât de necesar cum e aerul munților pentru un călătorContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Grădina tainică a sufletului nemuritor Sufletul, această grădină ascunsă a ființei noastre, este un spațiu sacru în care cresc atât florile speranței, cât și semințele temerilor. Fiecare gând, fiecare emoție și fiecare intenție pe care o purtăm este ca o adiere de vânt care poate hrăni sau distruge ceea ce crește acolo. Așa cum grădinarulContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”