Arhive etichetă:eseu

Ecouri de lumină și tăcere Ești lumina lunii care-mi alină nopțile cele mai întunecate, o stea călăuzitoare pe cerul neliniștit al sufletului meu. În prezența ta, mă simt ca o frunză purtată de vântul toamnei, dansând liberă în spațiul dintre vis și realitate. Îmi ești atât de necesar cum e aerul munților pentru un călătorContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Grădina tainică a sufletului nemuritor Sufletul, această grădină ascunsă a ființei noastre, este un spațiu sacru în care cresc atât florile speranței, cât și semințele temerilor. Fiecare gând, fiecare emoție și fiecare intenție pe care o purtăm este ca o adiere de vânt care poate hrăni sau distruge ceea ce crește acolo. Așa cum grădinarulContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”