Rememorând geometrii dintr-un atom de tăcere… atât de dinamic albastrul sărat ca un clocot de stele peste coastele câmpului care tace invers goana trenului printre linii punctate de scaieții de abur și melcii tălmăcind sidefiu capriciul elastic și cumva indecis dintr-un murmur de malahit… un nor sau o cometă abandonată-n erata cerului sau un cevaContinuă lectura „Beatrice Alfred (Alice Puiu)”
Zbor spre înălțimi 