Arhive etichetă:poezia

Secetă… Am ars cu flăcării vii, nemărginireȘi din tăciunii și cenușa ce-a rămasMă recroiesc reînnoindu- mi firePoveștilor nespuse să dau glas… Mi-e arsă gura de cuvinte ce-au tăcutȘi de milenii răscolite în zadarCe mi-au crestat adânc în lut de începutTorcând într-una din al vieții calendar… Mi-e secetă și dor de picurii de rouăCe se așterneauContinuă lectura „Nela Viorica Boca”

ZÂMBET ASCUNS Ce faci tu, zâmbetule?Prin care colț de iarnă te-ai rătăcitpe unde îți alergi caii năzdrăvaniprin care timpprin care ani te-ai pribegitprin care anotimp durutprin care colț de pe câmpiepe care fir de păpădie îți numeri aniitu, cel care ai mușcat din verde de pădureși buzele ai muiat în boabele de muretu, cel careContinuă lectura „Adnana Radu”

…sângerez şi bat pustiul erelor nemărginite, în sandale de răchită… Îți văd arderea şi chipul istovit prin țesătura gândurilor îndoliate şi regret vremile celor ce-şi scriau răvașe sacre de pe cer sau de pe mare… arzi, dar nu-ți mai simt căldura buzelor însângerate de pe treptele Pietei, când te rogi sau când ți-e sete şiContinuă lectura „Ioan Pop”

Actualmente Pământul meu bombat e in derivăca un balon umflat cu tragediecară un plic deschis fără salivăîn el mucegăiește poezie Peste al lui trup se târâie doar sforicobre albastre ce sclipesc la lunăîn pielea lor stau ghearele de cioriiar croncănitul prin sorginte sună Nacela veche atârnă ca un fătce-a hibernat bolnav o veșniciedin capul luiContinuă lectura „Dragoș Radu”

Am hotărât pe-un fir de iarbă… Din țări străine mă întorc acasă,Mi-e pasul șovăielnic și e mut.S-a sfărâmat o țiglă, sus, pe casă…Urâtul din ogradă eu ascult. Îmi vine să mă plec, s-ascult cum creșteÎn primăveri cu ploi firul de vânt…În brazde-nțelenite mai musteșteUitarea tatei prinsă-ntr-un cuvânt. Dintre grămezi de frunze îmi apareUn ghiocel firavContinuă lectura „Angelica Manole”

TRAGICA ÎNTÂMPLARE De-o vreme mă sufocă o tragică-ntâmplare.Îmi intră în travaliu savanta călimarăCu versuri imorale și rime ordinare,Ce-mi măzgălesc lacuna cu gloria impară.Storc căile lactee de sânge și de lapte.În urma mea, planeta ,mai searbădă se naște.Adorm pe geana serii și fluier încă-o noapteLa greierii -ți din creier, de parcă…te-aș cunoaște! În iarna buimăcită de-atâțiaContinuă lectura „Mărioara Nedea”

Fluturi în noapteby Birtu-Piraianu Viorel suntem aceiași hoinari într-o lume bolnavăsuntem vise, ideisuntem perechi fără soț, un fir de iarbă ruptducem pe umeri dureri, pășind firesc spre nicăierizile trec in grabă și toate-s deșartedomnește tăcerea și aripile-s ruptevom trăi, vom murivom fi alții în alt veacne vom strânge în brațe plini de răni și păcatevomContinuă lectura „Birtu-Piraianu Viorel”

NOAPTE DE VARĂ Geana zilei se închide și e liniște în satCa un bulgăre de aur de sub deal răsare lunaPrin perdelele din voaluri raze aurii străbatȘi un greiere hoinar c-un picior vibrează struna Pe sub sălcii într-o baltă se-ntrec broaștele în cor,La lumina unui bec roiesc fluturii de noapteȘi, nesigur, liliacul ca un șoareceContinuă lectura „Ica Gărgălie”

EI… ȘI CE DACĂ? Şi s-a mai scurs un an din cupa vieții…Pe tâmpla mea, un fir de lăcrămioarăPlăpândă, precum roua diminețiiA poposit tăcută-aşa-ntr-o doară. Mai fac un pas, mai scriu o altă filăŞi înc-o treaptă urc pe-a vremii scară,Cu-acelaşi suflet fraged, de copilă,Dar… cât de repede se face seară! Clepsidra-şi cerne bobul în tăcere,SubContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Rendez-vous cu viața! Şi într-o zi ne întâlnirăm amândouă,Chiar nu credeam că va veni această clipă…Era o zi de-acelea când mai plouăŞi simţi că ţi se frânge singura aripă! La început am fost, ce-i drept, poate timidã,Cã nu ştiam care din noi va sparge gheața…În clipa-aceea m-am simțit ca o omidãŞi nu-mi venea sã cred,Continuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”