Ionuț Pande

Dileme Când Luna-și țese trena de zăpadă,Din fulgii moi, potopuri stau să cadă.Pe vaduri verzi, adâncul din sorginteSorbea duios absintul din cuvinte. Sub crater, lumea stă în tremur liric,O stea scria pe cer un panegiric,În flori de jar, deschide timpul ușaȘi-un gând îmi scutură din trup cenușa. La crematoriu, inimi ruginiteArdeau cu sete doruri infinite;OContinuă lectura „Ionuț Pande”

Cristina Pasca

Parcă timpul este-un înger Parcă timpul e un îngerNemilos, ce totul strică,Fără suflet, prea stingher,Semnănând în urmă frică. Parcă timpul se tot luptăCu prezentul unui bine,Un bătrân cu viața suptă,Șters prin lume de-al lui sine. Parcă-i sânge din materiiCe se scurge-n picur stors,Dând tributul lui tăcerii—Pasu-i greu, de neîntors. Parcă timpul e un îngerDin iluziiContinuă lectura „Cristina Pasca”

Nicoleta Tudor

Prea târziu Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,Am surori sânziene, întunericul frate,Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bine,Fiind parte din suflet, fiind parte din mine. Târziu… prea târziu am aflat că sunt lunăCând umblam pe asfalt desculță, nebună,Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudateȘi-mi furau fără milă sentimentele toate. Târziu… preaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Tiberiu Foris

Când norii se adună și-ascund pe Tatăl Soare,când sentimentul plânge și Sufletul te doare,când relele se-adună și nu mai ști a face,ridică-ți ruga-n ceruri și mergi cu Domnu-n pace! Când stelele timide, de după nori ascunse,în depărtări stau triste și între ele plânse,ridică-te, zâmbește și mergi pe drumul tău,căci, pas cu pas tine, se umblăContinuă lectura „Tiberiu Foris”