Constantin Vaciu

Prima vindecare

*
prima vindecare
nu-i ca ultima
gânduri dulci și parfumate
sunt uitate
le citim pe buze mersul
și în umbre dansul cade
pașii lipsă să-i sărute
cerul
plin de acatiste
se revarsă peste suflet
trupul nostru este masca
ce acoperă nimicul

*
vindecarea-i energie
tot ce știm
un singur punct
doar natura ne ajută
să găsim
un drum mai bun
floarea
ce purifică lumina
zâmbetul
ce-aduce viața
mana
dulce ca și mierea
cu iubire pusă-n palmă…

Un gând despre „Constantin Vaciu

  1. Frumos. Un poem despre legătura dintre om și natură, de care cei mai mulți dintre noi au uitat.
    Ultimul vers mi se pare ca o chintesență a firii omenești și a menirii sale pe această lume: să dăruiască iubire.
    „cu iubire pusă-n palmă…”

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu