Concurs Pe urmele lui Eminescu

Redactor, coordonator Ana Văcărășu, grup Zbor spre înălțimi

15.12.2020

Bună dimineața și bun venit la o nouă etapă a concursului dedicat lui EMINESCU!
Săptămâna aceasta vom continua cu aceeași temă din etapa anterioară:
PE URMELE POETULUI, deoarece opera sa ne oferă o infinitate de posibilități în acest sens.
Așadar, vă reamintesc regulile:

  • se dau 5 citate din poezia eminesciană;
  • alegeți unul dintre ele, cel cu care considerați că vă veți descurca mai bine și îl folosiți ca prim vers în creația dumneavoastră (fără a-l repeta în poem);
  • reproduceți citatul cu mare atenție, nu uitați să-l încadrați în ghilimele și nu faceți două versuri din unul singur;
  • vă reamintesc: mai multe creații înseamnă mai multe șanse de a urca în top;
  • puneți un titlu poemului dumneavoastră (săptămâna trecută a fost prezentat în concurs un poem fără titlu);
  • atașați la creația personală imaginea din această publicație;
  • lucrările se pot trimite de astăzi până vineri, inclusiv.

Versurile eminesciene citate sunt următoarele:
1: „Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită”
2: „Cu durere-adîncă marea vrea pămîntul să-l răstoarne”
3: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
4: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”
5: „Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”.

BUN GĂSIT, dragi creatori de frumos!….19.12.2020
E vremea de cules roadele muncii depuse în slujba poeziei și în amintirea marelui EMINESCU, cel care, dacă ne luăm după unele surse, s-ar fi născut chiar pe 19 sau 20 decembrie (1849).
Înainte de toate, FELICITĂRI și mii de mulțumiri tuturor pentru participare!
Astăzi avem din nou (și) câte doi câștigători pe un loc, deoarece este foarte greu de stabilit un clasament când aproape toate creațiile ar merita să se regăsească în el.
Așadar, topul 5 al câștigătorilor acestei etape este următorul:

1: Vio Sterian cu poemul Șipote de dor;

2: Mihaela Moisescu cu poemul Resemnare;
2: Cristina Tunsoiu cu poemul Iubirea pierdută;

3: Cristina Ghindar Greuruș cu poemul Între multe…;
3: Violeta Andrei Stoicescu cu poemul Un abur sunt;

4: Tamara Tomiris Gorincioi cu poemul Sunt umbra unui vis;
4: Cristina Mihăiloiu cu poemul Dualitate;

5: Coca Mahalu cu poemul Lacrimi și gânduri rebele;
5: Andreea Pîrlea cu poemul Rod funerar;

Mențiune: Doina Sandu cu poemul Libertatea divină.

ȘIPOTE DE DOR- VIO STERIAN -primul premiu

,,Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
Să mă cearnă cerul, ploaia printre astre,
Să-mi trezească noaptea, șoapta revelată
Praf de stea căzută, pe pamânturi caste. Nu credeam că boarea ce dansează clipa

Și-a sfărâmat vioara, în concertul nopții,
Draga mea din visuri, ți-ai frânt iar aripa
Rătăcind cu cheia de la poarta sorții.Eu în albăstreala ochilor de flăcări,

Mă topesc din ceara mărului mușcat,
Sângerează macii, frânți de nepăsări,
Să-ți sărute talpa, dintr-un dor uitat.Eu te-aștept oricum, floarea primăverii,

Să-ți așez pe umăr, rănile ce dor,
De nu-ți știu cărarea, pașii în taina serii,
Lasă-mă o șoaptă, în gândul tău să mor.

Resemnare- premiul doi
de Mihaela Moisescu

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”,
Să-mi îngrop ființa între ziduri mute
Și să știu, iubire, că tu niciodată
N-ai avut în suflet visele pierdute!

Nu credeam să simt cum îmi plâng de milă
Și mă descompun în fluide amare,
În iubirea noastră visul era tihnă,
Și sărutul dulce, dulce alinare!

Ai lăsat în urmă multe jurăminte,
Nopțile căzute în păcate seci,
Sufletul meu astăzi plânge pe morminte
Unde-ai îngropat sentimente reci!

Mi-ai promis oceanul de lumină albastră,
Cerul să ne poarte prin senine seri,
Nu credeam să simt că iubirea noastră
Se sfârșea fatidic între renunțări.

Dar te-au prins de mână alte împliniri,
Voci din emisfere mult necunoscute,
Și te-ai dus, iubire, lăsând amintiri,
Inima mea blândă și iubiri căzute!

Nu credeam vreodată să rămân cu vântul,
El să mă îngâne și să-mi plângă frunze,
Să ascult de noapte, să sărut pământul,
Dumnezeu să-mi lase cântecul pe buze!

Să doinesc tristețea, să scriu vers pe șoapte,
Să învăț să mor, să respir angoase,
Să te plâng, iubire, rătăcind în noapte
Să-ți recit cu patos versuri prea frumoase!

Nimeni, însă, nu e să-mi asculte dorul,
Stelele și ele își sărută luna,
Eu mă las în neguri să mă prindă golul,
De trăiesc sau mor chiar îmi e totuna!

Iubirea pierdută -premiul doi

Cristina Tunsoiu

,,Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”
S-a pierdut iubirea noastră, a pierit a ei candoare…
S-a împrăștiat parfumul florilor de tei suave,
Dar a mai rămas doar unul, cel al toamnelor bolnave …

Numai când privesc aleea, care-ți adora prezența,
Îmi renaște iar ideea, și mă macină absența…
Numai tu dulce minune, cu ochi negri, două mure,
Ai putut a mă seduce, și-a mea inimă să urle..

Ai știut să mă învălui cu o ceață arămie,
Am putut să mă destăinui, c-o imensă bucurie…
Dar mi te-a furat pădurea, și te-a transformat în frunze,
Eu am hoinărit aiurea, după nurii altor muze!

De-nchid ochii-n pragul serii, ascultând a lumii șoapte,
Simt profund gustul durerii și pumnalu- nfipt în spate…
Am căzut, mă doare trupul, iar tu nu mai ai culoare
M-am întors acum în lutul sângeriu… iubirea moare!

Între multe-premiul trei

Cristina Ghindar Greuruș

„Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”,
A trecut atâta vreme şi atâta nepăsare,
Au trecut atâtea clipe ce-au lăsat în urma lor
Visuri ce-s neîmplinite şi tristeţe şi mult dor.

Între pagini ce-au fost scrise cu iubire sau cu ură,
Mai găsim, dacă ne zbatem, frumuseţe şi căldură,
Mai găsim o vorbă bună, un cuvânt de-ncurajare,
Chiar dacă se mai strecoară câte-o vorbă care doare.

Între-atâtea sentimente ce ne-ntorc viaţa pe dos,
Sigur mai există unul să ne fie de folos,
Sigur mai există clipe c-e ne fac să mai zâmbim
Şi îndemnul că e cazul, mult mai mult să ne iubim.

Între multe adevăruri care încă nu s-au spus,
Mai găsim, astăzi, puterea să privim umili în sus,
Mai găsim o adiere să ne mângâie în timp
Şi voinţa să ne naştem anotimp după-anotimp.

Un abur sunt-premiul trei

Violeta Andrei Stoicescu

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
Viața trece iute, doar un abur sunt,
Şi cuprins aici, în a vremii roată,
Timpul cerne clipe dinspre cer mărunt.

Sunt un călător printre ani si vise
Amintiri plecate-mi hoinăresc în gând
Se grăbesc spre seară zilele ucise
Clipa suspendată se topeşte-n vânt.

Şi din necuprins se aud ecouri
Sunt o adiere, doar un abur sunt
Dinspre ieri răsună tainice acorduri
Iar în piept îmi arde-un dor cărunt.

Parc-aş vrea să zbor, să m-avânt departe
Din nemărginire să îmi țes veşmânt
Dar încătuşat rătăcesc în noapte
Abur trecător sunt pe acest pământ…

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: