Memoriam Ion Iancu Lefter

Soția Elvira Lili Lefter, ne spune:

Prieteni dragi,
Pentru ca să împlineşti un vis, îți trebuie credință, curaj, încredere în tine şi putere să transformi obstacolele, de tot felul, în elanuri.
Să nu disperi, să nu te opreşti din drum, nici atunci, când ți-e barat.
„Trenul de noapte”, cartea de poezii a lui Ion Iancu Lefter, recent tipărită, la Editura „TIMPUL” -Iaşi, a trecut prin chinurile ieşirii din tunelul timpului, mai bine de 38 de ani.
Încredințată, cu contract ferm, Editurii „Albatros” – Bucureşti in 1982, cu obligația tipăririi până, cel mai târziu, la sfârşitul anului 1984, cu acte adiționale „Trenul de noapte” a fost garat, an de an, pe altă linie şi, tras pe linie moartă, odată cu trecerea poetului în eternitate, la 1 martie -1990.
După ce am scos la lumină, alte 8 cărți, din cele rămase în manuscris şi am tipărit, tot la Editura „Timpul” -Iaşi, în 2009, cartea mea de memorii „Singurătate în umbra crucii”, simultan cu redactarea ediției a doua a cărții mele monografice, „Viața în oglindă”, am adunat alte „trenuri” de prin depourile manuscriselor şi am alcătuit o garnitură trainică, menită a vedea, în sfârşit, lumina de la capătul tunelului.
Programată să fie tipărită în semn de pios omagiu adus poetului la a 80 -a aniversare, odată cu sfințirea bustului lui, cartea a avut, din nou, „Ghinion”. (Alegeri , etc.)
Bustul poetului a fost sfințit, în 28 septembrie 2020, cu agheasmă şi cu mir, dar, fără carte.
Acum a ajuns în mâinile primilor ei cititori, membri familuei, şi, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Averile

Ne-am îngrijit, din timp, s-avem de toate:
câmpii și dealuri, șesuri, văi și ape,
Carpați semeți cu frunțile-argintate
și-o Mare și o Dunăre aproape,

păduri cu păsări și sălbăticiuni
și aer și lumini pe săturate,
și vinuri împletite în cununi
și-un grai de peste-o mie de carate,

fântâni și ploi și patru anotimpuri
și doine, doruri, lacrimi și sudoare
să nu cerșim, la nimenea, prin timpuri,
un capăt, cât de mic, de lumânare.

Avem și ceruri, fulgere și stele
și curcubeie ce se-aprind în zare,
este bogat-ograda Țării mele
și-s fericiți străbunii-n calendare. 15.08.1985.

Casa cuibar

Din oase de părinți ne-am construit
o casă cuib, în mijloc de ogradă,
din răsărit și până-n asfințit
soarele-n cuprinsul ei să cadă.

Din oase-s stâlpii ei și căpriorii
și zidurile, ușa sunt de sânge,
cu rouă-au învelit-o, pură, norii,
câte-o fereastră, uneori, mai plânge.

Podelele-s din lacrimi și sudoare
și tot ce este-n ea, din bucurie,
de-aici, Lumina-n noi, mereu, răsare,
aici este fântâna noastră vie.

În jurul ei frumos, ne-am rostuit
averile, atâtea câte sunt,
și tot de-aici în moarte am pornit
și ne-am întors cu dragoste-n pământ.

Deschisă orișicui e-această casă,
dup-anumite legi de ospeție,
căci noi suntem Țărani Români de rasă,
de vin și pâine și de vijelie. 16.08.1985.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: