Fără sā mă cunoşti
. Lidia Stan
Fără sā mă cunoşti mā judeci rău străine
Si-un foc de fiere verde se-aprinde-n ochii tăi
Nu-ţi plac nici eu, nici limba, nici legile divine
Un rob m-ai vrea inchis ca bobul in păstai
Dar intr-o teacă strâmtă nu-ncape nici un vis
Iar anni trec si viața devine tot mai grea
Si mă ridic si cad si dintr-un surd abis
Strig blestemând tăcerea privind in urma ta
Cei drepți, cinstiți, mărinimosi, tenaci
Muncesc cu capu-n jos si cu privirea goală
Căci ce folos de stirpe, suntem aşa săraci
Iar viața e o luptă si o căpătuială
Bătrâni-s tot mai slabi ,pruncii devin bărbaţi
Cei dezrădăcinați ingenunchiaţi de dor
In alte țări străini in ţară renegați
Inchid durerea-n suflet si par invingători
Redactor șef Camelia Boț
