
Ortografie- Gabriela Raucă
M-am gândit să fac o poezie,
Un mod vesel, de-a aprofunda,
Când și cum și-n care loc se scrie,
Dacă-i î din i sau â din a.
Ca un stâlp de la o poartă mare,
Așa se prezintă î din i,
De aceea-l punem la intrare
Sau când un cuvânt se va sfârși.
Început, întreg, în, întristare,
Îmi, îmbie, încă, împăcat,
Înțelegere, încântă, întrebare,
Toate-ncep cu î, neapărat.
Hotărî, urî, pârî, sau poate,
Doborî, târî, sau coborî,
Când sunt pe hârtie așezate,
Se vor încheia mereu cu î.
Chiar de alt cuvânt se atașează,
Unuia-nceput cu î din i,
În cuvântul nou, ce se formează,
Tot același î vom folosi.
Neîncredere, neîntrebate,
Preaînalt, sau, poate, neînvins,
Pe când s-au compus, acestea toate,
Î din i la mijloc au cuprins.
În interiorul de cuvinte,
Totdeauna este â din a,
Având și în urmă și-nainte,
Alte litere în preajma sa.
Cu-amândouă „brațele” întinse
Stânga, dreapta, toate-și iau avânt,
Să pornească, într-o horă prinse,
Dansul literelor, în cuvânt.
Cântă, râde, dânsul, până, mâine,
Gând, scânteie, cântec, a mânca,
Lângă, plânge, vânt, amână, câine,
Toate au în ele â din a.
Și așa, ca-n fiecare limbă,
Scrierea mereu va evolua,
Regulile uneori se schimbă,
Chiar și î din i ori â din a.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
O poezie ingenios construită, cu mesaj educativ.
Toată admirația!
ApreciazăApreciat de 1 persoană