Trecerea anilor
Oglinjoară fermecată,
Nu-s frumoasă ca-altădată,
Îmi număr riduri pe față
În oricare dimineață.
Părul tot mi s-a albit,
Toată viața am muncit,
Nu m-am ferit niciodată,
Am gândit că sunt de piatră.
De mi-a fost ușor sau greu,
Nu am spus necazul meu,
Prin furtună şi prin ploaie,
Lacrima-mi curgea şiroaie.
Tot înainte am mers,
Viața mi-a fost ca un vers,
Poate chiar o poezie
Am sperat că o să fie.
De mână cu Dumnezeu
Şi crezând în visul meu,
Nici nu ştiu cum am ajuns
Să adun toate cu plus.
Trag linie și socot,
Chiar dacă nu sunt robot,
Că viața-i frumoasă tare,
De-i privită cu răbdare.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 