Mihai Mihăiță

Trecerea anilor

Oglinjoară fermecată,
Nu-s frumoasă ca-altădată,
Îmi număr riduri pe față
În oricare dimineață.

Părul tot mi s-a albit,
Toată viața am muncit,
Nu m-am ferit niciodată,
Am gândit că sunt de piatră.

De mi-a fost ușor sau greu,
Nu am spus necazul meu,
Prin furtună şi prin ploaie,
Lacrima-mi curgea şiroaie.

Tot înainte am mers,
Viața mi-a fost ca un vers,
Poate chiar o poezie
Am sperat că o să fie.

De mână cu Dumnezeu
Şi crezând în visul meu,
Nici nu ştiu cum am ajuns
Să adun toate cu plus.

Trag linie și socot,
Chiar dacă nu sunt robot,
Că viața-i frumoasă tare,
De-i privită cu răbdare.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: