Concurs, duminical, grup Zbor spre înălțimi

Bun găsit la un nou concurs duminical
Tema concursului de azi este foarte vastă și simplă: iubirea.
Am ales această temă pentru a fi în ton cu această zi de 14 februarie (cu toate că eu personal nu-s de acord cu sărbătorile importate).

Cuvintele obligatorii din cadrul poeziei sunt: SURÂSUL, ÎNSENINATE, STARE, GREI, ZÂMBI, SOARE, PRIMĂVARĂ, PIERDUT, UMPLE, MOARĂ.


Vă propun atenției d’voastră rezultatele concursului duminical de ieri.
Țin să vă mulțumesc pentru cea mai bună prezență înregistrată până acum!
Felicităm premianții și le dorim mult succes tuturor participanților!

Premiul special al juriului revine dnei
Violeta Andrei Stoicescu

Mai lasă

Mai lasă-mi zilele ÎNSENINATE,
Să-ți pot ZÂMBI cu SOARE în priviri,
PIERDUT în ochii tăi, mă porți departe,
SURÂSUL tău renaşte-n noi trăiri…

Mai lasă-n gândul meu o PRIMĂVARĂ,
Parfumul tău, în serile pustii,
Iar clipa fermecată să nu MOARĂ,
Să nu se risipească-n zori de zi…

Mai lasă-mi adierea dimineții,
Şi fă-mi din chipul tău un răsărit,
Atinge-mi sufletul cum fac poeții
Cu vers de şoapte line-n asfințit…

Mai lasă-mi mângâierea când mă doare
Absența ta, iar paşii-mi sunt prea GREI,
Căci fără tine nu mai sunt în STARE
Să hoinăresc pe vechile alei…

Mai lasă clipa să îmi UMPLE visul
Când zac sub pleoapa nopții ațipit,
Opreşte-n loc din alergare timpul,
Iubirea s-o ascund în infinit.

Primul loc este ocupat de dna
Soare nou ~Mirela Butacu~

Un anotimp PIERDUT în noi
Sub pleoapa timpului grăbit,
Cu mici furtuni, cu dese ploi,
Un SOARE nou ne-a dăruit.

În STARE-aș fi să înfloresc
Iubirea să n-o las să MOARĂ,
Căci norii GREI se risipesc,
Goniți de-un vânt de PRIMĂVĂRĂ.

A ta privire-mi UMPLE iar
Inima, de-un dor profund
Și te-aș sorbi de-ai fi nectar,
Într-un pahar, până la fund.

Spre alte zări ÎNSENINATE
Cu tine iarăși aș porni,
SURÂSUL tău încă mai poate
Să-mi dea puterea de-a ZÂMBI!

Locul doi revine dlui
SURÂSUL ~Rotariu Vasile Daniel~

SURÂSUL tău, e SOARE veșnic,
Pe-ogorul sufletului meu,
-Nu-mi mai ZÂMBI în chip himeric,
Oricum pe veci, voi fi al tău!…
Când anii GREI vor fi povară,
Încovoind umerii mei,
Surâsul tău va fi temei,
Să-mi nască-n suflet PRIMĂVARĂ.
Când zările-s ÎNSENINATE,
PIERDUT visez la ochii tăi
Și sunt în STARE, înc-o noapte,
Să-ți fiu jeratic și văpăi.
În zori, când noaptea vrea să MOARĂ,
Se UMPLE sufletul de gânduri,
Cu un surâs, de griji le scuturi,
Magia ta, tainic coboară…
Din două lacuri curge stenic,
Mistic surâs, din ochi, odor,
Ce ani, de griji scutură veșnic,
Zilnic pictând albastru-mi zbor.

Locul trei dna
CE ESTE IUBIREA ~Andreea Pîrlea~

Ce e iubirea,
când sub pleoapă,
ca pe-o comoară
păstrează lacrima
sufletului de odinioară,
și o prelinge-apoi
pe-obrazul roz,
iar cerul o-mbrățișează
ca pe-un înger sfios?

Ce e iubirea
cântată de serafimi,
când de SOARE
UMPLE dimineața,
când îi curge trena
ca unei mirese,
din ram în ram sărutând viața,
curgând prin petale, ușor,
în PRIMĂVARĂ,
când totul e dor?

Ce e iubirea
când crește-n noi
simțirea ce se zbate-n
SURÂSUL PIERDUT,
ce-a evadat sub ochii GREI,
în trupul cel facut să MOARĂ?
Ce e iubirea,
când în inimă,
ca hoțul se strecoară?

Dorințe ÎNSENINATE
care-ar vrea să zboare,
prin suflet negăsindu-și STARE,
prin brațe vii
ca ramurile de copaci,
căutând alinare…

Iubirea-i de vină,
pentru lacrima SA.
ZÂMBI Dumnezeu
și curse-n lume lumină.

Mențiune pentru dna
DIMINEȚILE IUBIRII ~Cristina Ghindar Greurus~

Reînvie-n dimineaţã zori de caldã PRIMÃVARÃ
Şi peste-a iubirii ceaţã, SOARE nou o sã rãsarã.
Norii vor umbri PIERDUT sub petale de luminã,
Adieri de vânt cãlduţ, blând durerea ne-o alinã,

Iar SURÂSUL enigmatic care-apare printre lacrimi,
Azi ne UMPLE de cãldurã şi ne scuturã de patimi.
Fericirea ne zâmbeşte şi tristeţea o sã MOARÃ,
Speranţa ce strãluceşte, dorul nu-l lasã sã doarã.

Dimineţi ÎNSENINATE vom cunoaşte fãrã voie,
Amintiri împovãrate, noi vom şterge de-i nevoie.
Anii GREI de aşteptare şi de lacrimi, şi de dor,
Amândoi vom fi în STARE sã îi alungãm uşor.

Vom ZÂMBI, cã dupã noaptea care-a stãpânit atât,
Ziua iar împãrãţeşte şi ne scapã de urât.
Dragostea ne-nnobileazã şi-nfloreşte-n noi speranţa,
Ne întinereşte parcã şi ne lumineazã viaţa.

Numai flori şi voie bunã vreau sã plouã peste noi,
În urmã sã nu rãmânã anii fãrã sens şi goi.
Sã ne bucurãm de soare şi de zâmbet, de iubire,
Paşii ne cãlãuzeascã, fãrã piedici, spre-mplinire.

Concurs desfășurat în data de: 14.02.2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: