Nu-mi este teamă de timpul care trece
Nu-mi este teamă de timpul care trece
Ci doar de omul cu privirea rece
Când te fixează cu ochii întunecați și goi
De te întrebi, e om sau e …strigoi?
Nu mă întristează că nu-s perfectă
Mai mult mă întristează o ființă abjectă
Care îți spune cu ură tot ce gândește
Și nu îi pasă când cu vorba te lovește.
Nu-mi este teamă de nicio prevestire
Mai teamă mi-e de omul lipsit de iubire!
Care nu privește cu inima pe cei din jur
Și le găsește tuturor câte-un cusur.
Nu-mi este teamă nici de năpraznice ploi
Mai teamă mi-e de-o singurătate-n doi
Nu am trait-o și nici n-aș vrea să o trăiesc
Mă bucur infinit că sunt iubită și iubesc!
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 