Miracol
Eduard Bucium
Șoptesc mestecenii-n zăvoi
Povestea vântului de-aseară
Ce, şuierând a primăvară,
Îşi cheamă berzele-napoi
Un piţigoi, c-un clopoţel
Ascuns în guşuliţa-i verde,
Zvonește argintiu, de-ai crede
Că primăvara e chiar el
Răsuflă aburind, ogorul,
În dezmierdări de soare cald,
Iar cerul pare mai înalt
Și-i mai îmbietor izvorul
Din oglindirea apei, norii
S-au tras cuminţi, mai într-o parte
Căci salcia-n crengile-i plecate,
Vrea să-şi admire mâţişorii
Pe un deluţ se vede-o turmă,
Contururi albe-n verde crud
E-atâta pace-încât aud
Glas de mieluţ rămas în urmă…
Lumina blândă-a dimineţii
Dă zvon de gâze spre pământ
Și văd, în toate câte sînt,
Miracolul etern al vieţii
1martie 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 