Eduard Bucium

Miracol
Eduard Bucium

Șoptesc mestecenii-n zăvoi
Povestea vântului de-aseară
Ce, şuierând a primăvară,
Îşi cheamă berzele-napoi

Un piţigoi, c-un clopoţel
Ascuns în guşuliţa-i verde,
Zvonește argintiu, de-ai crede
Că primăvara e chiar el

Răsuflă aburind, ogorul,
În dezmierdări de soare cald,
Iar cerul pare mai înalt
Și-i mai îmbietor izvorul

Din oglindirea apei, norii
S-au tras cuminţi, mai într-o parte
Căci salcia-n crengile-i plecate,
Vrea să-şi admire mâţişorii

Pe un deluţ se vede-o turmă,
Contururi albe-n verde crud
E-atâta pace-încât aud
Glas de mieluţ rămas în urmă…

Lumina blândă-a dimineţii
Dă zvon de gâze spre pământ
Și văd, în toate câte sînt,
Miracolul etern al vieţii
1martie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: