Petre Vatuiu

Tu paști prin altă iarbă deasă

de Petre Poștașu’

Apare luna și dispare
Sub norii rari, uitați de ploaie;
Din umbra lor,șiret, răsare
Un dor și-mi intră in odaie.

Un dor demult, din anii tineri,
De când eram stăpânul lumii
Și mi te cocoțam pe umeri
Și alergam pe urma lunii.

Și ne rostogoleam pe iarbă
Nebuni, aprinşi ca două stele;
În noaptea ce trecea degrabă,
Noi le făceam pe toate cele.

De mi-ai fi spus,nu mai țin minte,
Că ma iubești. Nu era locul
De vorbe și de jurăminte;
Atât de mare era focul!

Dar orice foc se stinge-n apă,
Se zbate-n stropi și-apoi se curmă;
Din ploaia ce avea să-nceapă,
Ne-am risipit fără de urmă.

Prin geamul odăiței mele,
Crăiasa nopții blând privește;
Mai trece-un nor ca o părere
Și dorul tinereții crește.

Și mă întorc din nou în câmpul
Cu iarbă ademenitoare,
Unde-mi înțepenise timpul,
Vrăjit, de ochii dumitale.

Și mă gândesc din nou la tine
Și-ncerc a pune în balanță:
Tu mi-ai fi spus ce vrei cu mine!
Dar n-auzeam de-atâta viață…

În ochi o lacrimă se ține
Cu greu,să nu se prăvălească;
Ar fi târziu să plâng de tine,
Tu paști prin altă iarbă deasă.

Și câinii latră a pustie,
În noaptea ce mi-a fost sortită
Și voi trăi o veșnicie,
O patimă ne-mpărtăşită!

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: