Lacrima trandafirului
Își plânge trandafirul lacrima
Pe firul ierbii care l-ai călcat,
Trecând cu gândul și cu patima
În nopți târzii cu cerul înstelat,
Să culegi aroma dulce-amară,
Să o strecori în sufletu-nsetat…
Penița uitată-n călimară
Tînjește dup-un dor înrourat
Născut din roșu-aprins de catifea ,
Un orizont întreg a colorat
Să-și lase asfințitu-n palma mea.
A vântului necunoscut oftat
Să-mi cânte la fereastră simfonii,
Compuse din fiorul unui dor,
Să nu ne fie clipele târzii,
Când ceru-și cerne umbra dintr-un nor.
Din lacrimile ploilor ce cad,
Trandafirul a ales trei boabe
Să picure pe sufletu-mi de jad,
Cu patima ce-otrava ei o soarbe.
Iarba frematândă-ți poartă pasul
Pe malul gândului însingurat,
Atunci când îți vei trăi popasul
Pe brațele de dor înrourat.
Eternități promise
Te cere șoapta mea însingurată
Ce se-adâncește în clipele târzii,
În ea, raza de soare strecurată
Îți încălzește nopțile pustii.
Daca-aș putea ți-aș da o fremătare
Prin ramuri desfrunzite dintre gânduri,
Cu primavara mea le-aș îmbracă în floare,
Să-ți fiu o poezie printre rânduri.
Să mă culegi cu mâna-ți tremurândă,
Să mă așezi pe boltă printre stele,
Să-ți fiu pe-altar de foc ofranda blândă
Ce te-a salvat din joc nebun de iele.
Păcatul o să-l port o veșnicie
Să nu te-atingă negura uitării,
Să fiu izvorul tău de apă vie,
Din el să sorbi nectarul vindecării.
Și dacă toate-acestea te vor cere,
Să-ți faci culcuș în ale mele vise…
Vei șterge lacrimile mele grele,
Să-mi dăruiești eternități promise.
Rodica Ochiș
Redactor șef Camelia Boț
