Ploaie vie
Cum n-am mai plâns demult, crepusculară
îmi este lacrima de apă grea,
n-a mai plouat în noi de astă vară
și s-au uscat copacii în limpezimea mea.
Deci, eu voi fi pământul de boli înțelinit,
m-oi îngropa, desigur, la adâncime mare,
să mă disloci, brăzdarul să-l dai la ascuțit,
și să-i săruți privirea la răsărit de soare.
Apoi, din corn suna-vei, din buciume și clopot,
striga-vei vers eroic și triumfal în câmp,
răpite-vor cohorte de nouri grei, în ropot,
și ploaie te vei face curgând în brazde strâmb.
Iar eu, prea-însetatul pământ, de uscăciune,
te-oi înghiți, iubito, cu mare lăcomie,
și-om retrăi în ramuri ca într-o rugăciune
un singur trup și-o rană întotdeauna vie. 28.02.1981.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Rugă de trecere
Îngenunchez în bocetul tău, mamă,
ca-ntr-o biserică de cult străvechi,
că bate-un vânt de sânge, și mi-e teamă,
și-o lacrimă îmi susură-n urechi.
Pe pardoseala lacrimilor tale
de smirnă și de rouă și de ceară,
mă-ndoi ca un pârău sunând pe-o vale
și macin rugăciuni ca la o moară
și te implor să nu m-alungi din tine
acum, când timpu-mi este pe sfârșite,
că-n pântecu-ți de pâine mi-a fost bine
și nu mi-au fost luminile-otrăvite.
Mă trece-n brațe puntea funerară
s-adorm încet, ca într-un vis, drogat,
și mă îngroapă-ntr-un sicriu de ceară
și-apoi, întoarce-te la noi n sat. 25.06.1986.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Din volumul postum „Odihnă-n nadir”,
Editura PIM, Iași, 2020.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 