DOR DE PRIMĂVARĂ
Ai apărut din dor de primăvară
Purtând pe umeri tăcerile-nghețate
Și chiar luptând cu viscolul de-afară,
Tu ai crescut în fiecare noapte.
Acum privești spre lume cu mândrie
Din albul pur se naște-o altă viață.
E taina ce o duci în sihăstrie,
De te ivești curat, de dimineață.
Eu tot nu știu cum îți păstrezi veșmântul
Peste pământul răscolit de neputință
Și de te-ntreci cu ploaia și cu vântul,
Tu știi să crești frumos, prin suferință.
Cum primăvara vine să se-nchine,
Din ochii ei mai cade câte-o stea,
Și orice floare care după tine vine,
Va naște o biruință-n lupta grea.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 