Oricât de târziu
O ploaie de vară, o viață
un râu de glasuri printre frunze curgând
aceeași floare -n orice piatră
aceeași piatră -n orice noapte
spune da acestei ramuri de ploaie
umbră-n petala de trandafir,
o imagine în apa unui cuvânt
spune da,
în tine amintirea roade aceeași poveste
nu te-ntoarce, prietene, aruncă-ți privirea
în ploaia de vară,
un obicei străvechi această moarte,
ce mai aștepți luna albă și rece
a ultimului înger căzut peste noi
spune da torentului, da visului
suntem doar pleoape ce-i dau ochiului
iluzia că nu se va-ntâlni cu seara
oricât de târziu, spune da celuilalt țărm.
Autor Alice Puiu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 