Florin Dediu Suceceanu

Crepuscul


Se naște în același timp cu tine,
Cu chipul tău și-a inimi-ți măsură,
Cînd fugi rănit de ea te urmărește
Și în singurătate și în ură…
.
Singurătatea are chipul ei
Cu umbră sau lumină în urzire,
Cum e ultimul gînd cînd vine somnul,
Cum e întîiul gînd de la trezire…
.
Și poate fi cea mai adîncă pace
Sau focul din pornirile primare,
Te-nalță jerbe de scîntei albastre,
Te ninge fulgi de scrum în destrămare…
.
Crepuscul, răsăritul pare seară
Și asfințitul pare dimineață,
În unele momente ale vieții
Iubirea, ura au aceeași față…


Năieni-Buzău, 1978
Dediu Florin Dediu Suceveanu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: