Despre poeta Dorina Omotă

Dorina Omota, o poetă autodidact, o poetă cu o sensibilitate aparte, care toată viața a luptat pentru a-și croi un drum frumos prin labirintul ăstei vieți care nu s-a dovedit a fi prea darnică cu ea.
Suflet curat, admirând frumosul, ea nu se va lăsa copleșită de tot răul ori necazurile care i se pun în față, încercând să le facă față cu demnitate și reușind în cele din urmă.
Cu lacrimi, cu aripi fragile de fluture lăsat în voia sorții, își acceptă destinul și se consolează cu tot ce acesta se îndură să-i dea!

Lacrimi, fluturi și-un destin…

Zâmbesc amar și-apoi privesc
Spre viața mea, dar nu zăresc,
Decât fantasme ce revin,
Dintr-un trecut cu doruri plin.

Și cu-amintiri care tot vin
Cântând pe-o frunză de măslin,
Balada florilor ce cresc,
Doar de le uzi cu mir ceresc.

Dar să le ud, nu îndrăznesc,
Și plec spre negrul cel grotesc,
Sfidând pocalul cu divin,
Ca să-mi beau cupa de pelin.

Și-n gara vieții mă opresc,
Cu nori de lacrimi mă-nvelesc,
Văd fluturi albi dar mă abțin,
Deși de dorul lor suspin.

În gândul meu e numai chin,
Dar cum să lupt cu-al meu destin,
Când prin ciulini mă poticnesc,
Și pierd, tot ce-i Dumnezeiesc!

autor
Dorina Omota

Prezentare: Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: