ROMÂNII
De-ați ști ce tristă-i primăvara,
căci puii nu-i mai cresc în poala verde.
Copii, veniți, vă cheamă țara,
pe cer, nici ciocârlia nu se vede!
De-ați ști, se rupe frunza-n codru,
rapsodia nu are cine o cânta,
Deasupra țării noastre-i negru
hotarul încep străinii al măsura.
Azi de veniți cu toți acasă
treceți peste Carpați cum ciocârlia,
Să ne-adunăm toți trei la masă,
toți trei copii ce-i are România!
Și câtă iarbă, câtă frunză
din morminte străbunii vor ieși,
Iar lumea-ntreagă să auză,
că neamul românesc nu va pieri!
Călcați pe trupuri, nu o dată
am apărat Europa de puhoi.
Umiliți tăcem deocamdată
când degetu-ntr-una e spre noi.
Mila nu o vrem, nici nu aștept,
răzbunare nu scrie pe obrazul meu,
Români, arma noastră e în piept
singura putere este Dumnezeu!
Lupte ai pierdut de multe ori,
român te-ai ridicat de-ai fost înfrânt.
De ai murit, pieptul tău în flori,
doar doarme, în pământul țării sfânt!
Maria Defrancz
05 05 2021
Imagine internet
Drepturi rezervate de autor
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 