IUBIRILE DOR ~Vio Sterian ~
Iubirile nu mor,
zac undeva
într-un salon
din spitalul sufletului trist,
în așteptarea doctorului iscusit
sau a locului vacant
dintr-un alt salon,
într-un alt spital
poate părăsit,
poate încă nelocuit
sau poate așteaptă cu dor
un alt pacient,
bolnav de grija lor.
Iubirile nu dorm,
se închid în tăceri,
sub umbre de vis așteptând
alți zori,
alte dimineți
să le spele roua pleoapelor
închisă-n tăceri.
Iubirile nu se pierd,
nici n-au cum,
sunt singurul drum
care te cheamă-napoi
pe o cale pavată în doi.
Iubirile nu plâng,
izvorăsc de sub pleoape setea durerii
și ploi care sting neîncetat
focul ce arde recoltele vieții
într-o clipă,
zelul răpus de risipă
ce rupe puntea dintre noi.
Nu, iubirile nu mor,
se pierd doar,
râul trecător prin hotarul promis
când s-a rupt de izvor,
și de setea care le-a izvorât
un dor, o durere, un vis, un blestem,
o lacrimă, ce doare prea mult
când o plânge în taină
un ochi nevăzut.
Nu, iubirile nu mor,
se-ntorc deseori pe alei
căutând în umbrele lor
mugurii vii de tei
scânteia din cenușă,
ce rabdă nestinsă,
așteaptă lumina
din palma mâinii întinsă …
Nu, iubirile adevărate nu mor,
trăiesc în etern,
gravând nostalgii
pe gânduri și-n fotografii …
Iubirile nu mor,
dar în golul din stern,
în acel gol … iubirile dor.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 