Concurs, poezia zilei 19 Aprilie

DE CE PLÂNG NORII?
~Vio Sterian ~

În pânze de păianjeni bucăți de amintiri
Își devorează clipa strângând în colb uitarea,
Și-atârnă-n plete viața, arginți fără sclipiri,
Tot netezind apusuri nechează-n nori plecarea.

Cărările dospite de vremurile reci
S-au strâns în colțul lumii topindu-se de brumă,
Mi te transformi în piatră, popas între poteci
Iubita mea, să nu-ți mai dau nicicând de urmă.

Cosește firul ierbii, de pe coline, toamna
Și-mi ară brazde-adânci de dor în partea stângă,
Mă strigă prin odaie tăcerile de-a valma
De ce, iubito, știu tristețile să plângă?

Și-a strâns singurătatea, armata ei, de luptă
Te vrea un armistițiu în colțuri de năframă,
Te-ai dus spre orizonturi în zbor cu-aripa ruptă,
Iubita mea, te pierd în cerul de aramă.

În palmă, ridul vremii te-adună foc de dor,
Prin mucul de țigară se-năbușă iar zorii
Și-n gheața din pahare prin whisky stele mor,
Tu știi cumva, iubito, de ce plâng noaptea norii?

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Scrie un comentariu aici...

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Email (obligatoriu) (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume (obligatoriu)

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare / Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare / Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Partajează acest lucru pe:

Apreciază:

Similare

Lasă un răspuns Anulează răspunsul