Locul doi cu felicitări
Acasă
Ionuț Pande
Doar în POVEȘTI și-n cărți se mai adună
Copii, NEPOȚI și frații împreună,
În SATUL mândru, de odinioară,
Rămas acum ruină și-o povară.
Se-aude uneori pe drum cum PLÂNGE
Vreun rătăcit FECIOR chemat de sânge,
De vechea COASĂ, ruginită-n tindă,
Ah, cum ar vrea cu brațu-i s-o cuprindă,
Să simtă iarăși lama iute, fină,
Cum fâșie prin iarba din grădină!
Of, scumpe amintiri, cum dați năvală
Pe CĂI de suflet, în privirea-mi goală!
Și păsările sunt acum RĂZLEȚE,
Căci nu mai vin copii să le răsfețe
Cu bobi de rouă și fărâmi de pâine;
Plecat-ați azi, vă mai întoarceți mâine?!
Cum TRECEȚI, Clipe! Cum rămâneți pulberi!
Din BIEȚI părinții, Timpule, cum spulberi
Din viață, rostul, din senin, odihna
Și mă întreb ades: A cui e vina?!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 