ÎNTOARCEREA FIULUI ACASĂ ~George Rada~
M-oi întoarce iar la satul
meu bătut de gânduri,
satul meu răpus de flori
în atâtea rânduri.
Tată, nu mai sunt păstor,
iartă-mi stâna, câinii,
miorițele mă dor
până-n miezul pâinii.
Știu că mă citești pe cer
doar în Carul Mare
și că mama a rămas
muc de lumânare,
Că asinii-ai pregătit
să trecèți pustia,
Că m-așteaptă istovit
dealul meu cu via.
Poate pleci ca să vânezi
luna-ntr-o poiană,
capră neagră fără iezi,
izbăvit de goană,
Că eu, tată, sunt hăitaș ,
fără de pădure
și mi-e greu, parcă-s făptaș,
frate de secure.
A fost prins un căprior,
fiara mea flămândă,
ca un timp neiertător,
aștepta la pândă.
Luneca aromitor
răsufând o boare
de copil rătăcitor
după căprioare.
I-am dat drumul, sunt flămând
nu știu nici izvorul
unde ciute, stele bând,
noaptea-și țin soborul .
Nu sunt, tată, vânător,
o să vin acasă,
o să fiu din nou păstor,
să m-aștepți la coasă.
Spune-i mamei că-s flămând
și aduc cu mine
pui de ciute răsuflând ,
zări de doruri pline.
GEORGETA RADA
26.05.2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 