Florin Dediu Suceceanu

Fecioară și Femeie
~Florin Dediu Suceveanu~


Cum un copil spre-un lujer să-l smulgă se înclină,
Simțind apoi că parcă îi prisosește restul,
Spre floare urcă mîna în pipăire lină
Și-n actul crimei pare o mîngîiere gestul…
.
Nehotărîrea-n gînduri ca o pisică toarce,
Să smulgă?…cît să rupă?…mai mică pare vina
De-ar evita s-arunce în tină restul, doar ce
S-ar hotărî, dar parcă ar vrea și rădăcina…
.
În foșnet de mătăsuri mă-mpotriveam naturii
Și-abia vedeau în sinea-i de frumusețe ochii,
Privirea mea poftită să Îți dezmierde nurii
Împrumutase rostul alunecatei rochii…
.
Te îmbrăcam cu ochii, dar cînd te-mpinge firea
Din jind cazi în rușine și din rușine-n jind
Și lupta cu voința îmi îndrepta privirea
Cînd, tremurînd, pe Tine, cînd în pămînt, roșind…
.
Te mîngîiam cum mîna pe-un lujer înspre floare
Nehotărîtă urcă și-apoi coboară, lungă,
Mirată căutare, uitînd de-a Ta splendoare
De unde iar să-nceapă și unde iar s-ajungă…
.
Că, Dumnezeu îmi ierte păcatu,-așa avere
Ar face-avar pe-oricine, chiar palmele geloase
Se urmăreau frenetic pe-atîtea giuvaiere,
Pierzîndu-se în clinuri și linii sinuoase…
.
Te-mbrățișam șoptindu-Ți, abia rostit cuvîntul
Învîrtejea dorințe și dună după dună
Se adunau în inimi, cu semnul lor, cum vîntul
Împrăștie de-oriunde și-n altă parte-adună…
.
Se schimbă în furtună, se prăvălește, scurmă,
Se-nalță, se rotește, se-apleacă înainte,
Cu-n salt în spate-mpinge ce a rămas în urmă,
Fiind o mărturie spre-aducerea-i aminte…
.
Mă-nlănțuia în raze surîsul Tău văratic,
Trăgîndu-mă spre Tine aproape cu de-a sila
Și în sărutu-mi, primul, prelung și-aproape sadic,
Pusese gingășia în dinți de pază, mila…
.
Cu brațele-Ți pe gîtu-mi în strîngere ușoară,
Ca un inel pe deget trecută prin mister,
Din prag în prag în brațe cu ochi-nchiși Fecioară,
Cu ochi deschiși Femeie în al nouălea cer…
.
Zefirul cu perdeaua ușoară se răsfață
Cu repezi și-ntrerupte sau line respirații,
Fereastra larg deschisă în noaptea fără față
Și Tu, făcînd din pulsu-mi tectonice vibrații…
.
Azi…poate vii din linul visării unde toate
Trăirile iau forme de elfi, licorni, camee…
Iar freamăți azi în brațe-mi cu trup și…suflet, poate,
Amor?…vai mie! azi Te Divinizez, Femeie!…
Berceni-București, 1979

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: