Şi totuşi…
de Liliana Toderiță
LINISTE! Se naşte un copil,
Vin îngerii să-i dăruiască aripi multe ,
Pe lângă el chiar Soarele-i umil,
Ies Sfinții din icoane să-l sărute.
Dar ce păcat, pământul este strâmt
Şi nu toți pruncii reuşesc să zboare
Căci prea curând aripile şi-au frânt,
Venind în case fără sărbătoare.
Nu-s vinovați că s-au născut sărmani
Şi au crescut hrănindu-se cu lacrimi,
Că viața lor nu face nici doi bani
Pentru acei bogați şi plini de patimi.
Degeaba încercăm să ne-amăgim,
Că viața-i roz, copilăria-i fericită…
Când lângă noi adesea auzim,
Cum geme-o inimă sărmană şi zdrobită.
Eu despre ei am încercat a scrie,
Chiar dacă n-o să pot schimba prea multe…
Despre copiii care n-au copilărie
Deşi, toți s-au născut cu stea în frunte.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 
Poezie scrisa cu suflet.
Ce poate fi mai sincer si mai dureros:
„Nu-s vinovați că s-au născut sărmani
Şi au crescut hrănindu-se cu lacrimi,
Că viața lor nu face nici doi bani
Pentru acei bogați şi plini de patimi.”
O poezie care la prima lectură te mișcă profund și iremediabil!
Felicitări doamnă! Sunteți un om cu suflet mare!
ApreciazăApreciază