Maria Zângerean

Luminile copilăriei

Mi-e dor nespus, de năframa copilăriei,
Ce flutura vioi pe sufletu-mi subțire,
Când săltam cu fluturii printre flori,
Trecând pajiștile smălțuite de culori…

Cutreieram în amiezi maluri de izvoare,
Adăpând mielușeii si blândele mioare…
Din verdea umbră, îngânam privighetori,
Valea luncii era drum, cu multe chemări!

Și amurgul îndemna molcom sper acasă,
Când văpaia picotea, tata trăgea la coasă…
Mama cu sora, răsturnau mămăliga pe masă…
Cine era scăldată-n povești, de luna crăiasă!

Sub arcul cerneală, înseninat de luceferi,
Caruța cu flori de fân dăruia-n somn puteri…
Și calea era lină și aripa cheie a firii păzită,
De roibul țintat, ce rumega iarba nou cosită…
În rasuflarea-i blândă, visele torceau izbândă
Și viața cu pașii ei, ne-a fost mereu fecundă!
In brațele moșului Ene, găseam stelele raiului
Visând la zborul pe calea sortită a destinului!

Maria Sângerean-Sibioara

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: