SCRISOARE NESCRISĂ
Autor:Mirela Butacu
Iubitul meu aș vrea să-ți dau de știre
Că nu mai am cerneală să-ți mai scriu
Iar la magazinul de iubire,
Era închis că am ajuns târziu.
Nici inspirație nu am să-ți scriu poeme
Că muza și-a luat liber vreo trei zile
Deși i-am zis că-i pierdere de vreme
Din calendar să rupă vreo trei file.
Nici nu mai știu acum ce zi mai e
Parcă un veac simt astăzi că m-apasă
Am tras un scaun pentru liniște
Dar și aceasta a plecat de-acasă.
Îmi pun de-un ceai, cu amintiri să-l beau
Că prea e rece-n inimă la mine
Cu ușa-întredeschisă o să stau,
Poate vreun dor nehotărât,revine.
Și trag perdeaua să privesc afară
Nu plouă, dar e tot înnourat
Cerneala e uscată-n călimară,
Iar condeiul mă privește derutat;
Și pendula timpului se mută
Din colț în colț, în sufletu-mi tăcut
Sunt ca o Atlantidă dispărută,
Dintr-o lume ce de mine s-a pierdut.
Și-am îngropat în mine-un cer cu stele
Și pleoape plânse de îngeri răniți
Spălând mereu cu lacrimile mele,
Răni care dor sub spinii încolțiți
Și-mi simt iubite gura însetată,
Parc-aș mai vrea să simt al tău sărut …
La fundul cănii chipul tău se-arată
De ce nu pot în gânduri să te uit?
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 