Mirela Șoimaru

Mărăcinii​

Ne-au invadat în noapte mărăcinii​
și ne-au lovit ca valuri înspumate…​
Ne-am depărtat încet, parcă și spinii​
ți-au înțeles cuvântul – nu se poate!​

N-am stat de vorbă noi, pe îndelete,​
să evităm cuvântul despărțire…​
Ne-am acuzat de multe și cu sete,​
uitând că dragostea e-un fir subțire!​

Orgoliul nostru rupt-a legământul​
iar firul cel subțire s-a uscat…​
A mai rămas ca martor doar pământul,​
să-l semănăm –se pare-c-am uitat!​

Pământul nostru-i sterp, fără de roade,​
l-a invadat furia din cuvânt…​
Mânia noastră sufletul ni-l roade,​
e ca un spin ce-i legănat de vânt!​

S-a strecurat un spin și-n așternuturi,​
plutim,fără de țintă, nicăieri…​
Iubirea mea, te-ai risipit în lucruri​
și nu mai vrei să fii ce ai fost ieri…​

Ne-au invadat în noapte mărăcinii​
și ne simțim ca pe-un peron de gară,​
de parcă așteptăm trenul minciunii,​
lăsând iubirea noastră să dispară!​


N-a mai rămas acuma nicio punte​
și ​ s-a întins ca ciuma o tăcere​
pe care n-o învinge niciun munte,​
de ne privim absenți, cu ​ neplăcere!​

Îmbătrânim…dar tot ne știm pe drumuri​
și am ajuns, iubite, ca străinii​
și singuri vom străbate alte vremuri…​
Ne-au invadat în noapte mărăcinii!​

Mirela Șoimaru

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: