Răcătău Liliana

Mărturisiri

Ți-am văzut, mamă, lacrima desprinsă
Dintr-o calotă de la Polul nord,
Citindu-ți din durerea circumscrisă
În cel mai tainic colțișor din cord.

Ți-am văzut, mamă, sufletul pe tavă,
Cum se zbătea ca perla pe uscat,
Te-am strâns în brațe… te-am urcat pe-o navă
Să nu mai simți c-ai naufragiat.

Ți-am văzut, mamă, chipul în oglindă,
L-am lustruit până a strălucit,
Voiai să-ți faci culcușul într-o ghindă,
Să nu mai simtă nimeni ce-ai simțit.

Te-am văzut, mamă, cum îți frângeai mâna
Și cum te spovedeai de amintiri,
Ți-am stat pe umăr și am fost doar una,
Intersectându-ne în tainice priviri.

Am fost acolo, mamă, știi prea bine,
Dar nimeni n-a văzut cum mă priveai,
Ai fost acolo să vorbești de mine,
Despre copilul tău plecat în rai.

Versuri și pictură Liliana Răcătău
5 iunie 2021

Redactor șef Camelia Boț