Poemul de luni
din volumul aflat în pregătire TĂCEREA DIN LACRIMĂ
AM CĂLĂTORIT PRIN STAȚIA VISARE …
(autor Vasile Bele)
M-au trezit picurii de rouă
care-și chemau diminețile.
Adierile de curcubeu,
zburau înspre inima ta
privind spre clipa unui bob de fericire.
Tăcerile dintr-un trup de răstignire,
mi-au spus să urc în trenul pierdut.
Am urcat … iar stropii de mir îmi sărută tâmpla ninsă,
fără bilet am călătorit prin stația Visare,
doar zborul unui pui de curcubeu
mi-a înțeles tăcerea.
Aștepta să răsară fericirea …
În umbra privirii tale era rouă ninsă,
de pe florile de crin alb.
Trandafirii așteptau în gara Speranței,
să dea în rod trupul unui vis,
ori să nască tăcerile dintr-o vie …
Unirea dintre o clipă de fericire
și un sărut mult-dorit se îngemăna,
cu veșnicia unui vis de toamnă.
Macii și-au donat frumusețea zâmbetului …
La stația următoare
secundele eternității prindeau vise,
dintr-un cuib de rouă.
Greierul își dona valsul dimineții,
unei clipe de veșnicie ce aștepta,
același tren, în stația Iubiri rătăcite …
Unde ai plecat întomnare de vânt?
Călătorim în același timp?
În vagonul inimii, la clasa ,,lux”,
roua dimineții prindea rădăcini.
Trenul își alerga liniștea din simfonia acestei dimineți …
am călătorit cu Euterpe pe-un bob de fericire.
Și, se făcu mâine!
Urmează stația Revederi albastre …
(din volumul TĂCEREA DIN LACRIMĂ)
Chiuzbaia, luni – 3 mai 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 